Ce a decis CCR, în premieră, în legătură cu limitele de competență ale Guvernului demis. Explicațiile lui Toni Neacșu
Avocatul Toni Neacșu explică, într-o postare pe rețelele sociale, deciziile luate astăzi de Curtea Constituțională a României. Acesta spune că prin motivarea deciziei privind Strategia biodiveristății, CCR s-a pronunțat pentru prima dată și pe limitele de competență ale Guvernului demis.
Toni Neacșu spune că motivarea Curții confirmă atât faptul că Guvernul demis nu poate adopta constituțional Strategia privind biodiversitatea, cât și soluțiile pronunțate de instanțele care au suspendat hotărâri adoptate de Executiv după pierderea mandatului.
„CCR se pronunță pentru prima oară și pe limitele de competență ale Guvernului demis. Prin motivarea scurtă, pentru presă, a deciziei privind Strategia privind biodiversitatea CCR confirmă atât faptul că Guvernul demis nu o putea adopta constituțional, cât și, practic, hotărârile instanțelor judecătorești care au suspendat HG-uri ale Guvernului demis ca fiind date cu incalcarea competenței sale restrânse potrivit art. 110 alin 4 din Constituție si art. 37 alin 3 din Codul administrativ”, a scris Toni Neacșu pe Facebook.
Potrivit lui Neacșu, concluzia Curții Constituționale pornește de la art. 110 alin. (4) din Constituție, care stabilește că Guvernul al cărui mandat a încetat poate îndeplini doar actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.
„Guvernul nu are dreptul să promoveze politici noi nici măcar prin Hotărâri de Guvern”
Neacșu mai subliniază că Guvernul Bolojan nu are dreptul să promoveze politici noi nici măcar prin Hotărâri de Guvern, iar existența unor legi anterioare care prevăd necesitatea adoptării unor reglementări nu le oferă Hotărârilor Guvernului natura de continuare doar a unor politici anterioare.
Avocatul spune că această concluzie este importantă deoarece Guvernul demis are în plan să mai adopte atât strategii naționale prin hotărâri de Guvern, cât și politici noi.
„Guvernul nu are dreptul să promoveze politici noi nici măcar prin Hotărâri de Guvern, iar existența unor legi anterioare care prevăd necesitatea adoptării unor reglementări nu le oferă Hotărârilor Guvernului natura de continuare doar a unor politici anterioare. Concluzia e importantă pentru că Guvernul are în plan să mai adopte atât strategii naționale prin hotărâri de Guvern cât și politici noi, deși în mod frecvent Consiliul legislativ i-a atras atenția că nu poate”.
CCR: Strategia privind biodiversitatea este o „politică nouă”
În cazul analizat de Curtea Constituțională a României, concluzia a fost formulată explicit. Și de această dată, Toni Neacșu subliniază că este o concluzie importantă deoarece stabilește un reper pentru delimitarea atribuțiilor Guvernului demis.
„«În consecință, Curtea a reținut că atât strategia antereferită, cât și planul de acțiune aferent se încadrează noțional în ceea ce reprezintă o «politică nouă» pe care, în temeiul art. 37 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ un Guvern demis nu ar putea să o promoveze pe calea unei hotărâri de Guvern”, se arată în motivarea citată de Neacșu.
Toni Neacșu mai spune că, în lipsa unui Guvern cu puteri depline, Parlamentul este cel care poate adopta o nouă reglementare. CCR arată că, după încetarea mandatului Guvernului Bolojan, la 5 mai 2026, nu există un termen cert pentru instalarea unui Executiv cu puteri depline, motiv pentru care legiferarea care să permită respectarea datei-țintă de 1 septembrie 2026 este adoptarea unei legi de către Parlament.
„În consecință, în condițiile în care la data de 5 mai 2026, actualul Guvern și-a încetat mandatul, ca urmare a adoptării moțiunii de cenzură, de la acea dată aflându-se în situația prevăzută de art.110 alin.(4) din Constituție, în prezent, în fapt, nu se poate prevedea un termen scurt sau o dată certă la care ar urma să funcționeze un Guvern cu puteri depline și care ar putea adopta o hotărâre de Guvern în aplicarea funcției sale proprii de reglementare, astfel încât singura modalitate de legiferare care să permită respectarea datei-țintă de 1 septembrie 2026 este adoptarea unei legi de către Parlament.
Acesta, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, are, de principiu, obligația constituțională de a legifera în orice domeniu și în privința oricărui raport juridic reflectat din viața socială, economică, culturală, juridică a statului, deținând, prin voința Adunării constituante, monopol de legiferare»”.