Foametea sub ocupația nazistă a dus la găsirea remediului pentru o boală letală. Povestea doctorului-erou olandez care a fost aproape de câștigarea Premiului Nobel

Acesta este contextul în care un pediatru pe nume Willem Karel Dicke (1905 – 1962) a observat ceva neobișnuit: copiii din grija lui care sufereau de celiachie (sau boala celiacă) își reveneau, chiar dacă continuau să sufere de foamete.

Doctorii știau de celiachie de ani buni, dar nu s-a putut preciza cauza exactă, cu atât mai puțin un tratament, scrie Atlas Obscura.

Boala a fost prima dată descrisă chiar din secolul I, când Aretaeus din Cappadocia a observat simptomele de slăbire, malnutriție și diaree, pe care a numit-o koiliakos.

Astăzi, celiachia este cunoscută ca o tulburare genetică a sistemului imunitar. Cei afectați au o reacție severă la gluten, o proteină găsită în cereale precum grâul. Este dificil de diagnosticat, dar când se află, tratamentul este simplu: o dietă fără gluten.

Citește continuarea pe Descoperă!