În 1982, Israelul a eliberat 28 de măgari sălbatici în deșert. 44 de ani mai târziu, locul respectiv a devenit de nerecunoscut

Măgarii sunt mai mult decât niște animale folosite la cărat, în zonele rurale ale lumii. Aceste ierbivore au capacitatea de a contribui la protejarea mediului înconjurător într-un mod nemaiîntâlnit.

În urmă cu 40 de ani, autoritățile israeliene au eliberat 28 de măgari sălbatici în Craterul Ramon, o zonă extrem de aridă din Deșertul Negev.

Obiceiurile zilnice ale măgarilor au transformat complet peisajul, ajutând la „resuscitarea” zonei.

Măgarii sălbatici zburdau cândva prin deșert, până când o vânătoare intensă de la începutul secolului 20 a determinat extincția lor din regiune.

Planul inițial al israelienilor era acela de a readuce o specie dispărută în habitatul său istoric, din motive de conservare.

Animalele eliberate nu erau măgari domestici, ci măgari sălbatici persieni și africani, două specii pe cale de dispariție, a căror sosire în Israel a dus la încrucișarea dintre diplomația internațională și o misiune de salvare, în mijlocul unei revoluții.

Negociere secretă Israel-Iran pentru măgăruși

Înainte de Revoluția Islamică din 1979, Israel și iran se înțelegeau bine. Generalul Avraham Yoffe, directorul Autorității Parcuri și Natură din Israel, a negociat în secret cu Shahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, pentru a transfera măgarii persieni din rezervele regale.

Iran a oferit Israelului 11 măgari în 1968, care au fost duși în Rezervația Naturală Yotvata, unde a început un program de reproducere în captivitate.

În anii 1970, Israelul a extins proiectul de diversitate genetică prin cumpărarea unor măgari din Africa (Etiopia).

După 10 ani de reproducere a speciei Yotvata, cercetătorii au determinat că grupul este suficient de mare și sănătos pentru a fi eliberat. În 1982, aceștia au ales Craterul Ramon pentru a duce acolo măgarii, în mediul lor natural.

În prezent, populația de măgari sălbatici în deșert ajunge la 500-600 exemplare.

Cum au contribuit măgarii la revigorarea zonei

Împinse de nevoia de apă, mamiferele îndepărtează nisipul cu copitele până ajung la sursele subterane, săpând gropi cu o adâncime de până la aproape doi metri. Aceste mici puțuri oferă, de asemenea, un ajutor vital altor animale din zonă – precum vulpi, gazele și chiar lilieci – permițându-le să-și potolească setea și să supraviețuiască în perioadele fără ploaie.

Scopul restaurării este și conservarea arborilor de salcâm, care susțin ecosistemul deșertic prin fixarea azotului și oferirea de umbră și hrană pentru zeci de specii. Semințele acestora germinau cu greu pe cont propriu până când măgarii au început să le consume păstăile: sucurile gastrice slăbesc învelișul exterior fără a afecta sămânța, care germinează rapid după ce este eliminată odată cu balegarul umed al animalului. Astfel, fără să-și dea seama, aceștia contribuie la însămânțarea și creșterea unor noi arbori, refăcând zonele verzi din întreaga regiune.

Simplul obicei de a merge prin zonă face diferența. Urmele lăsate de măgari sunt foarte dese și se umplu cu apă, atunci când vine ploaia, pe care o beau animalele.

Grație acestor animale, un mediu ostil a devenit un ecosistem capabil să ofere o a doua șansă pentru zeci de specii.

Datorită acestor măgăruși, Craterul Ramon și Deșertul Negev au deveni din locuri ostile, pe marginea prăpastiei, modele ecologice și cămin pentru sute de animale și plante, studiate în toată lumea.