L-a privit în ochi pe bărbatul care i-a ucis copilul și viața i s-a schimbat radical. Drama unei femei care și-a pierdut fiul într-un oribil accident

Impactul a fost violent. Dar ea a scăpat cu viață. I-a strigat pe copiii ei, Dylan și Flynn. Dylan i-a răspuns imediat, însă din partea lui Flynn nu a venit nicio reacție. Nicky s-a întors încet și l-a văzut pe fiul ei stând acolo, pe banchetă, cu ochii închiși, ca și când dormea. 

Șoferul celeilalte mașini a coborât și a venit repede la geamul ei, repetând obsesiv cuvintele „Îmi pare rău!”. 

La fața locului au venit imediat ambulanțele care i-au preluat atât pe ea, cât și pe copii. Nicky a fost dusă la un spital diferit de cel la care au fost transportați cei doi băieți. Soțul ei, Nick a venit și a luat-o de la unitatea medicală, pornind către celălalt spital, să afle care este starea micuților. 

Dylan era bine, însă pentru Flynn fiecare secundă însemna o luptă cu viața. Au stat acolo, toți trei, alături de familia șoferului, așteptând vești. Într-o secundă, viața lui Nicky s-a schimbat radical. Flynn murise. 

Chiar dacă l-a pierdut pe fiul ei, Nicky știa că trebuia să meargă mai departe și să mențină familia unită de dragul lui. Era distrusă, dar trebuia să fie acolo pentru Dylan, pentru actualul ei soț și pentru cei doi copii ai acestuia dintr-o căsnicie anterioară. 

Și totuși, fără să vrea, fără să-și dea seama, femeia a dezvoltat o afecțiune gravă, cunoscută drept stres post-trumatic. Plângea mereu. Se prăbușea în supermarket când vedea lădițele cu morcovi, leguma preferată a lui Flynn. A început să se teamă de tot ceea ce vedea zi de zi, de copii și de mașini, care-i aminteau de copilul ei. „Simțeam că trăiesc într-o zonă de război”, a mărturisit aceasta, potrivit Mirror. 

Cu toate că oamenii din jurul ei voiau să o ajute, nu reușeau acest lucru. A început terapia pentru stresul post-traumatic, iar specialiștii au încercat să o ajute să își amintească lucrurile bune, frumoase, nu tragedia care o măcina. 

Un moment cheie al vieții de după Flynn a fost acela în care s-a întâlnit cu șoferul care le-a lovit mașina în acea dimineață. L-a privit în ochi și nu a simțit niciun pic de ură. „Care-i scopul să vrei vărsare de sânge? E un om bun, el doar a făcut o greșeală care a avut consecințe devastatoare. În momentul în care s-a pronunțat sențința, vinovat, dar fără arestare, am simțit că m-am eliberat. După 16 luni, puteam să merg înainte”, a mărturisit femeia. 

A învățat să își amintească de Flynn cu bucurie și să-l onoreze zi de zi prin dragostea pe care o oferă familiei sale.