Limbajul secret al piloților și însoțitorilor de zbor. Ce înseamnă „greutățile” și „regizorul”

Publicat: 20 08. 2015, 20:49
Actualizat: 03 09. 2019, 04:26

Echipajele avioanelor britanice folosesc cuvinte codificate pentru a se referi la acțiuni, părți ale avionului sau membri ai echipajului, atunci când vorbesc în interiorul avionului. Pentru profani, ele nu au niciun sens, deși sunt cuvinte normale, scrie Daily Mail.

„Whizzer” este termenul folosit pentru unitatea de energie auxiliară, un mic motor aflat în coada avionului care alimentează sistemele electrice și aparatele de aer condiționat, atunci când motoarele principale sunt oprite. Numele i se trage de la zgomotul pe care îl face.

„Greutățile” nu se referă la niște persoane grase, ci la piloții de rezervă prezenți pe zborurile lungi, care îi înlocuiesc pe cei principali.

„Două într-una” (there-and-back) se referă la o cursă care pleacă și se întoarce înapoi în aceeași zi. Piloții și însoțitorii de zbor preferă aceste zboruri, pentru că nu mai pierd o noapte în hotel, la destinație, pentru ca apoi să zboare acasă abia a doua zi.

„Regizorul” se referă la controlorul de trafic aerian care stabilește ordinea și locul de aterizare în aeroporturile aglomerate.

„Cutia cu păcate” (sin bin) este zona de lângă piste unde un avion poate fi trimis să aștepte, pentru a face loc altor avioane. Avioanele trimise acolo să aștepte au de obicei restricții cauzate de aglomerarea traseului de zbor sau a vremii proaste de la destinație.

„Șinele” se referă la rutele de zbor foarte aglomerate dintre Europa și America de Nord. Aceste trasee sunt schimbate în fiecare zi, în funcție de vânt, zile sau anotimpuri și puterea curenților de aer.

„All-call” se referă la procedura de armare-dezarmare care asigură faptul că ieșirile de urgență și saltelele de coborâre funcționează.

Nivelul de zbor se referă la altitudinea la care se zboară și se măsoară în mii de picioare. Astfel, nivelul de zbor 330 înseamnă o altitudine de 33.000 de picioare, adică aproximativ 10.000 de metri.

Timpul EFC se referă la momentul în care echipajul este eliberat dintr-o procedură de așteptare – de exemplu așteptare la sol. EFC înseamnă „expected further clearence”.

„Cap de mort” (deadhead) se referă la un pilot sau un însoțitor de zbor care trebuie să se relocheze pentru a prelua un zbor, un fel de navetist către locul de muncă. De exemplu, cineva care trebuie să ajungă la New York pentru a munci pe un zbor de acolo către Los Angeles.

Rampa se referă la zonele de mișcare ale avionului cele mai apropiate de terminal.