Motivul pentru care oamenii din Europa au refuzat să mănânce cu furculița timp de câteva secole
Totuși, au durat sute de ani de la inventarea ei până la folosirea pe scară largă pentru că oamenilor li s-a părut pur și simplu neinteresantă sau prea exotică.
Denumirea de furculiță vine din latinescul „furca”. La început, în Egiptul Antic a fost folosită ca ustensilă pentru gătit, ca mai apoi să fie utilizată ca tacâm, ca în vremurile noastre. Arheologii au descoperit urme ale folosirii furculițelor în siteuri arheologice din China din timpul dinastiei Shang (1600 î.Hr.-1050 î.Hr). De asemenea, s-au găsit pictate în niște morminte din perioada dinastiei Han scene în care oamenii mâncau cu furculițe cu doi dinți. În acele vremuri, erau confecționate din lemn sau din oase de animale.
Și romanii foloseau furculițe de bronz sau de argint, multe rămășițe fiind expuse la muzeele din toată Europa. Evident, utilizarea ei depindea de clasa socială, de obiceiurile locale și de ce tip de hrană urma să se consume.