Oamenii de știință au descoperit prima inimă fosilizată într-un animal preistoric

Țesutul organic moale se dezintegrează rapid după moarte, astfel încât organele încep să se descompună imediat după interacțiunea cu bacteriile necrofage, fapt care nu le-a permis arheologilor să găsească multe țesuturi moi.

Dar, anumite depozite de fosile rare, numite konservat laggerstätten („loc de depozitare”), sunt formate prin îngroparea rapidă a cadavrului în anumite condiții care generează efecte chimice specifice. Aceste depozite pot păstra o serie de țesuturi moi din organism.

Potrivit Descoperă, celebrele fosile Burgess Shale din British Columbia (Canada) prezintă viermi cu corpuri moi și alte nevertebrate. Acestea au fost îngropate de niște alunecări rapide de teren, acum aproximativ 525 milioane de ani.

Peștele bine conservat, vechi de 113-119 milioane de ani, a fost descoperit în Formațiunea Santana din Brazilia. Aceasta este una dintre puținele fosile de vertebrate ce prezintă dovezi de conservare a țesuturilor moi. Acestea includ părți ale stomacurilor și fâșii de mușchi.

Astfel de descoperiri ar putea contribui la înțelegerea modelelor evolutive mai profunde ale organelor interne moi și cum acestea își dezvoltă propriul set de caracteristici speciale.

Găsirea unei inimi complet fosilizate într-un pește vechi de aproape 120 de de milioane de ani este un progres major pentru José Xavier-Neto (Laboratorul brazilian Național de Bioștiință), Lara Maldanis (Universitatea din Campinas), Vincent Fernandez (Departamentul European Sincrotron de Radiații) si colegii lor din Brazilia și Suedia.

Peștele în interiorul căruia a fost găsită inima face parte din familia Rhacolepis, o specie complet dispărută astăzi.