Povestea bizară a ”Titanicului Nazist”, filmul comandat de Goebbels. Ce au vrut să demonstreze naziștii
Maestrul propagandei, Joseph Goebbels, a creat filmul ,,Nazi Titanic,” un film german din 1943 despre propaganda din timpul războiului, un film despre faimoasa scufundare a navei. Acest ,,Titanic” și-a întâlnit propriul iceberg, doi ani mai târziu, susținându-se că ar fi fost de două ori mai multe victime pe acest vas decât pe cel original.
Goebbels a intenționat să demonstreze superioritatea cinematografiei germane, filmul fiind utilizat ca o unealtă a propagandei. Acesta demonstra că influența capitalismului britanic și american sunt responsabile pentru dezastru. Prin introducerea în film a unui marinar german, Geobbels dorea să demonstreze superioritatea, curajul și modestia poporului german în comparație cu cel britanic.
În primă fază, filmul a fost regizat de Herbert Selpin, care a fost arestat în timpul producției pentru trădarea poporului nazist, iar în cele din urmă a fost găsit spânzurat în celula sa. Filmul a fost terminat de Werner Klingler.
Deși filmul a avut un scop cinematografic în părțile europene care erau ocupate de naziști, din 1943 în Germania a fost interzis la ordinele lui Goebbels, care se temea că va slăbi încrederea morală a cetățenilor germani. Filmul ,,Nazi Titanic”, cunoscut simplu ca și ,,Titanic”, a fost primul film care a combinat personajele ficționale cu subiectul istoric și scufundarea vasului, ambele au fost preluate și au devenit foarte cunoscute în filmul Titanic.
Scena de început îl prezintă pe președintele White Star Line, J. Bruce Ismay (E.F. Furbringer), care își vinde acțiunile din companie pentru a achiziționa Titanicul, crezând că nava este capabilă să întreacă recordul mondial al vitezei. Acesta dorea să-și răscumpere acțiunile, până când presa ar fi publicat date despre fapta sa. Desigur, toată lăcomia sa este inevitabil distrusă de întâlnirea cu iceberg-ul, eroul fiind tot un german, Primul ofițer, Herr Peterson (Hans Nielsen) este prezentat în timp ce se roagă de căpitan să încetinească vasul și pregătește navigatorii germani să salveze sute de pasageri, inclusiv o tânără care ar fi fost lăsată în cabina sa să moară de către mama ei britanică.
În primul său voiaj, din 1912, primul ofițer Peterson (Hans Nielsen), care era de origine germană, îl imploră pe bogatul și snobul căpitan al vasului să reducă viteza, dar el îl refuză și Titanicul se lovește de un ghețar. Pasagerii de la clasa întâi se comportă ca niște fricoși, în timp ce Peterson împreună cu alți pasageri germani își păstrează calmul și încearcă să-i salveze pe ceilalți. În cadrul unei anchete a dezastrului, Peterson depune mărturie împotriva lui Ismay, condamnându-i acțiunile. Însă Ismay este achitat de acuzații, vina fiind pusă pe seama căpitanului decedat Smith.
Citește în continuare pe Descoperă.