Povestea comandantului sovietic care a salvat SUA de la un dezastru de proporții în 1962
În luna octombrie a anului 1962, în plină Criză a Rachetelor Cubaneze, un submarin sovietic era detectat de Marina Americană în apele Mării Caraibilor. Președintele John F.Kennedy tocmai instituise blocada asupra Cubei, fapt pentru care traficul naval în zonă era total interzis.
Ceea ce nu știau americanii era faptul că submarinul rusesc B-59 transporta armament nuclear. Căpitanul Valentin Savitsky, aflat la comanda navei, a dat ordin ca racheta de la bord să fie pregătită pentru lansare, deși el nu avea niciun fel de aprobare din partea superiorilor săi de la Moscova. Dacă acest lucru se întâmpla, toate cele 11 vase militare americane aflate în apropiere erau pulverizate de o forță de explozie asemănătoare cu cea produsă la Hiroshima, în anul 1945, potrivit Descoperă.
La un moment dat, temperatura de la bordul submarinului depășise 100 de grade Celsius, sistemul de aer condiționat devenise nefuncțional, iar tot ce aveau sovieticii de făcut era să iasă la suprafața apei. În acel moment, Vadim Orlov, unul dintre ofițerii aflați în interiorul submersibilului, a spus: „Americanii ne-au lovit cu ceva mult mai puternic decât niște simple grenade. Ar putea fi o bombă de adâncime. Vom muri cu toții, însă și noi îi vom scufunda. Nu vom deveni, sub nicio formă, rușinea flotei noastre”.
Nu s-a întâmplat, însă, așa, deoarece Vasili Alexandrovich Arkhipov, comandantul unuia dintre cele trei submarine aflate atunci în Marea Caraibilor nu a fost de acord cu inițiativa lui Savitsky. Conform regulamentului de la acea vreme, pentru a lansa un proiectil nuclear, comandanții submarinelor trebuiau să aibă acceptul celorlalți omologi ai lor.
Nu se știe cu exactitate cum l-a convins Arkhipov pe colegul său să nu dea ordinul de lansare, însă apropiați ai lui Vadim Orlov declarau la acea vreme că Vasili i-ar fi spus lui Savitsky că vasul lui nu era expus pericolului. Atunci, echipajele rusești primiseră ordin să ajungă în Cuba, însă, fără nicio explicație, ele s-au oprit în Marea Caraibilor.
După ce Arkhipov a reușit să îl convingă pe Savistky să nu lanseze proiectilul, cel din urmă a dat ordin ca submarinul său să iasă la suprafața apei. Aici, marinarii sovietici au fost întâmpinați de un distrugător al Marinei Americane. Între cele două nave nu a avut loc o confruntare, deoarece americanii nu știau cu exactitate dacă la bordul submersibilului se afla, într-adevăr, o rachetă nucleară. În cele din urmă, marinarilor ruși li s-a acordat permisiunea de a se întoarce în țara lor.
La întoarcerea în Rusia, Arkhipov nu a fost pedepsit pentru faptul că a întrerupt, practic, misiunea. Ba dimpotrivă, el a fost promovat în grad, deoarece reușise să salveze echipajul de la bordul sumbarinului.
La data de 19 august 1998, Vasili Alexandrovich Arkhipov se stingea din viață, după ce pierde lupta cu cancerul la rinichi.