Sfântul Nicolae – Făcătorul de minuni și Moșul încărcat de daruri pentru copii

Redactor:
Elvira Gheorghita
Sfântul Nicolae – Făcătorul de minuni și Moșul încărcat de daruri pentru copii
Sfântul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei și al multor orașe din Apusul Europei, este unul din cei mai populari sfinți ai creștinătății, datorită multelor minuni săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moartea sa, fiind supranumit "Făcătorul de Minuni", păstrând și rolul de Moș pentru copii.

Sfântul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei și al multor orașe din Apusul Europei, este unul din cei mai populari sfinți ai creștinătății, datorită multelor minuni săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moartea sa, fiind supranumit „Făcătorul de Minuni”, păstrând și rolul de Moș pentru copii.

Sf. Nicolae este sărbătorit în 6 decembrie.

Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut în localitatea Patara din Asia Mica, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea. La primul sinod ecumenic ținut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Sfântul, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviți cu joardă în semn de avertisment.

Tot tradiția spune că nuielușa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul „a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.

Sfântul Nicolae a știut, însă, că după mustrare se cere mângâiere. Astfel, a făcut multe daruri săracilor, i-a liniștit pe cei întristați și a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi.

Sfântul ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087, moaștele sale sunt păstrate la o biserică ce-i este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.

În tradițiile românești, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie; păzește soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură; este iscoadă a diavolului; stăpânește apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldații în război, motiv pentru care aceștia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii și fetele sărace care vor să se mărite.

„Minunile săvârșite de Sfântul Nicolae, precum învierea celor trei copii omorâți de un hangiu sau salvarea de la naufragiu a unor corăbii, sunt binecunoscute. De aceea Sf. Nicolae a fost ales ca ocrotitor al copiilor, dar și al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fără zestre, al victimelor sistemului judiciar etc. Dintre multele istorisiri care îl au ca erou, cea mai cunoscută este cea a fiicelor unui om bogat care își pierduse averea. Sfântul a venit într-o noapte și le-a aruncat pe fereastră trei saci de aur, pe care să îi aibă drept zestre pentru a nu fi nevoite să se prostitueze”, a explicat, luni, pentru MEDIAFAX, părintele Bogdan Teleanu de la Patriarhia Română.

Istoria vieții Sf. Nicolae vorbește și despre o altă minune și anume că a izbăvit de la moarte pe trei bărbați năpăstuiți pe nedrept. Pe când aceștia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâți și au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit și de binefacerile ce le făcuse cu alții, cum izbăvise de moarte pe alți trei bărbați din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor și gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului și eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbați, iar împăratului i-a arătat și i-a dovedit ca bărbații aceia sunt nevinovați și că din pizmă au fost pârâți că au uneltit împotriva lui. Și așa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte, a adăugat părintele Bogdan.

Potrivit preotului, cea mai cunoscută dintre istorisirile legate de Sf. Nicolae este menționată și de Dante Alighieri în „Divina Comedie” – „Purgatoriul”.

Apoi, în 1809, Washington Irving (autorul „Povestirilor din caverna adormită”) a scris despre Sinterklaas în „O istorie a New York-ului”. Irving l-a descris pe Sinterklaas ca un omuleț rotunjor într-un costum danez tipic, cu bufanți pe genunchi și o pălărie cu boruri mari, care călătorea pe spatele unui cal, în seara de Sfântul Nicolae.

Părintele Bogdan Teleanu a mai spus că, drept urmare a gestului de bunăvoință al Sfântul Nicolae manifestat față de fetele bogatului sărăcit, cadoul a fost cel care s-a impus drept emblemă a sărbătorilor de iarnă, în special a Sf. Nicolae și a Nașterii Domnului. Copiii tuturor țărilor creștine au fost învățați că în noaptea de 5 spre 6 decembrie Sfântul Nicolae vine și le încarcă galoșii, bocancii sau bradul cu dulciuri, jucării sau daruri din ce în ce mai costisitoare, dar unii găsesc și câteo nuielușă. În unele zone, copii îi lasă moșului apă și morcovi pentru calul său.

În colindele românești, cântate în plină iarnă, vorbesc despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că, bătrânii noștri cunoșteau și ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța flori albe.

Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolțit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguțe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greșelilor, după cum spun tradițiile populare.

Sfântul Nicolae este unul dintre numele cele mai îndrăgite și mai răspândite. El este format din cuvintele grecești: nike – victorie, biruință și laos – popor,”om ce face parte dintr-un popor victorios”.

În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activităților caritabile. Astfel, în Germania, Franța și Olanda, ziua de 6 decembrie este considerată o sărbătoare religioasă, când sunt oferite cadouri copiilor și săracilor.

Multe țări și-au păstrat propriile obiceiuri și tradiții de Sfântul Nicolae. Astfel, în unele culturi, Sfântul Nicolae călătorește cu un însoțitor care îl ajută. În Olanda, episcopul călătorește pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, din care află cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminți sunt răsplătiți cu daruri, iar cei obraznici sunt luați de asistentul său, Black Peter.

În Germania, Sfântul Nicolae călătorește tot cu un însoțitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate și o nuia în mână. Copiii obraznici sunt pedepsiți cu lovituri de nuia.

La creștinii din Ghana, moșul care aduce daruri vine din junglă, în timp ce în Hawai, el coboară din barcă. În Danemarca, cel care aduce daruri cară un sac în spinare și este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranța că aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că îl ajută pe aducătorul de daruri.

Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.

Inchide