Spovedania unui fost „agent de deportare”: Aceasta e imaginea care m-a urmărit toată viață

În 1949 basarabeanul Andrei Vulpe  a participat la organizarea deportărilor din satul său natal. După 66 de ani și-a mărturisit vina la postul de Radio Europa Libera din Moldova.

În noaptea de 5 iulie 1949, din satul Pepeni, raionul Sângerei, peste 60 de familii au fost deportate în Siberia pentru că venise ordin „să lichidăm elementele dușmănose puterii sovietice, chiaburii și foștii colaboratori ai regimului românesc „, afirma  acestaîăn interviul publicat pe site-ul europalibera.org.

Andrei Vulpe, care deși avea doar 18 ani era deja membru al Sovietului sătesc, i-a condus pe soldații ruși către casa unor vecini, familia Mănăilă, pe care Moscova hotărâse să o deporteze. „Când mă uit eu… Mănaila Maria, de-o seamă cu mine…când am intrat în casă…să te ferească Dumnezeu, era o scenă de nedescris, era jale”, povestește acum cu lacrimi în ochi fostul membru al Sovietului sătesc din Pepeni.

Tot atunci a fost deportată și o mătușă a lui Andrei Vulpe cu tot cu nepot. „Și ce dacă era matușa mea mea, ce? Puteam să o salvez? Asta era politica „,încercă încă sa se disculpe Vulpe.

Deși și-a continuat viața și a ajuns profesor de istorie în sat, Andrei Vulpe nu a putut scăpa de imaginea Mariei, fata pe care a scos-o din casă în acea noapte. Îmaginea ei l-a urmărit:  „Pot s-a spun că toată viața mă gândeam în sinea mea dacă mai trăiește…moral sunt vinovat”. A gasit-o întâmplator, în urma cu 10 ani, după jumătate de secol de remușcări. A vorbit cu ea și-a cerut iertare. Și acum însă, chiar dacă Maria a murit de mult timp, Andrei Vulpe se consideră ” vinovat în fața propriei mele personalități”.