TIFFie. Jurnal de festival – Ziua a 2-a

Philomena, filmul de deschidere al festivalului. Regia Stephen Frears.

O femeie a cărei cultură se rezumă la informațiile din Reader’s Digest și romane-foileton cu titluri ca „Șaua și ghergheful” pornește în căutarea fiului ei, în ziua în care acesta ar împlini 50 de ani. Este însoțită de un jurnalist de știri dat afară de la BBC și care este forțat de viață să apuce pe calea tabloidului. Fără prea mare încredere în povestea propusă de Philomena – substantiv propriu, numele personajului principal – află împreună cu noi o poveste extraordinară. Și adevărată totodată(căutați The Lost Child of Philomena Lee; aceste fapte au avut loc în Irlanda anilor ’50).

În locul unde se preaslăvesc Fecioara și Pruncul, acolo unde rezidentele se numesc „maici”, erau aduse fetele care, căzând în capcana instinctelor adolescentine, rămâneau însărcinate. Asistate la naștere de aceste „maici” care trăiau întru Domnul, deși niciun domn nu trăise vreodată într-însele, multe mureau, uneori împreună cu țâncii lor. Caz în care erau îngropați împreună, iar pe cruci nu li se treceau numele. Cele care supraviețuiau nașterii – evident naturală, indiferent de poziția copilului – aveau de înfruntat o grozăvie și mai mare. O schimbare „mai gravă decât moartea”: maicile le vindeau copiii. Pe 1 000 de lire. Așa a fost vândut și Anthony, copilul Philomenei, unei familii de americani.

Philomena este o femeie profund religioasă și umană până în rărunchi. La final a și dat o lecție de supraviețuire(deși a fost prezentată drept o lecție de credință), dăruind iertarea groaznicei foste starețe, Hildegard.
Philomena a supraviețuit rugându-se la marginea patului și visând că, acolo unde este, copilul ei deschide cadouri frumoase. Cadouri pe care ea nu și le-ar fi permis niciodată. A supraviețuit cu îngrijorarea că poate e bolnav, poate prizonier de război sau, așa cum se confesează plină de umor involuntar, „Doamne ferește, obez!”.

Pleacă în SUA, însoțită de jurnalistul Martin Sixsmith.  Ne dăm seama că este filmul unei  singure căutări. Philomena vrea să știe dacă fiul ei Anthony s-a gândit măcar o dată la ea. Trebuie să-l găsească. Și o face. Identificat în SUA. Murise. SIDA. Fusese gay. Avocat al administrației prezidențiale americane.

Minciuna relevata în final este cutremurătoare: Anthony o căutase, iar maicile (cum adică, maicile!!??) au ascuns adevărul în tot acest timp. Murise și fusese îngropat chiar acolo, în mănăstirea de unde fusese cumpărat, conform ultimei lui dorințe.
In rolul Philomenei, o actriță uriașă, pe care o știți (cel puțin!) din seria Bond, interpretând rolul „M”. Și acum face cam același lucru, doar că acum „M” vine de la MAMA…

Replica filmului: „Poate cântă la harpă, doar e gay!”

TIFFie: voluntar TIFF citind despre Philomena.

Filmul va rula în cinematografele din Romania? Nu.

Corespondență de la TIFF 2014 de Cezar Helmis