Minciuna über allem
„Ionuț Moșteanu, împreună cu administrația prezidențială și premierul, a negociat 16 miliarde de euro granturi [s.n.] din programul SAFE, pentru a investi în industria de apărare și în România, dar și pentru a cumpăra armament”, le explică, fără să i se miște un mușchi pe față, Dominic Fritz domnilor Pândaru și Negruțiu, într-o emisiune tv a postului Digi24. Iar domnii Pândaru și Negruțiu, extrem de vigilenți în aproape orice altă ocazie, nu ridică a mirare nici măcar un firicel de păr din vreuna dintre cele patru sprâncene pe care le posedă împreună. De ce ar fi făcut-o? Pentru că orice ziarist onest l-ar fi întrerupt pe domnul Fritz și l-ar fi întrebat: „Nu vă supărați, dar ați spus „granturi”? Adică fonduri nerambursabile? Sunteți sigur?”. În urma acestei întrebări am fi aflat dacă Dominic Fritz a mințit din greșeală, din necunoaștere sau cu intenție.
Căci, atunci când a spus că Ionuț Moșteanu, administrația prezidențială și premierul au negociat „16 miliarde de euro granturi din programul SAFE”, Dominic Fritz a mințit. Apăsat, dorind să pară convingător, aproape pătimaș.
Este drept, domnul Dominic Fritz este cetățean străin, nu are cetățenia română și, conform legii, nu are dreptul de a avea acces la informații cu caracter secret. Dar informația legată de ceea ce au negociat Moșteanu, administrația prezidențială și premierul cu UE nu este una secretă, a devenit publică. Iar această informație spune clar că oricine ar fi fost negociatorul din partea României, țara noastră nu a obținut, deocamdată, decât promisiunea unui împrumut de 16.7 miliarde de euro. Un împrumut avantajos, întins pe 30 de ani, cu o perioadă de grație de 10 ani și cu o dobândă preferențială, dar împrumut. Diferența dintre granturi și împrumut este că granturile nu ar fi trebuit să le înapoiem, în timp ce, în cazul împrumutului, chiar și avantajos, vom înapoia în 40 de ani de două-trei ori valoarea acestuia. Cele 16,7 miliarde despre care domnul Fritz spune că i-a obținut Moșteanu moca ne vor fi costat în 2065 peste 34 de miliarde de euro. Chilipir-cadou, ce mai.
De ce, când toată lumea știe sau ar trebui să știe deja că este vorba despre un împrumut, a mințit Dominic Fritz cu atâta seninătate? Pentru că nu îi pasă, așa cum nu le pasă multora dintre politicienii noului val. Nu că le-ar păsa celor din generațiile mai vechi, dar pentru noii politicieni între o minciună sfruntată și adevăr nu este decât o diferență de câteva mii de euro bine cheltuiți.
Atunci când, folosind banii dați de către statul român drept subvenție pentru partidele parlamentare, cumperi complicitatea presei prin contracte de publicitate, ajungi să crezi că poți minți fără a ți se întâmpla nimic. Dacă minți în fața unor jurnaliști iar aceștia, deși știu că minți, nu reacționează în niciun fel și nu-ți atrag atenția, ai câștigat deja jumătate din bătălia cu adevărul. Dacă îi ai în buzunarul cu portofelul și pe fact-checkerii care vânează cai verzi pe pereți pentru rețelele de socializare, ai mai câștigat un sfert din bătălie. Restul vine din rostogolire și exploatează naivitatea și lipsa rezistenței la manipulare a publicului.
Dacă Dominic Fritz a spus că banii ăia sunt granturi, iar domnii Pândaru și Negruțiu nu l-au contrazis, înseamnă că acesta este adevărul! Cine ești tu să îți permiți să spui că domnul Fritz minte?
Eu sunt doar unul dintre oamenii (suntem mulți, totuși) care am citit mai mult decât reclamele de Facebook ale domnului Moșteanu și am urmărit mai mult decât emisiunile aranjate cu Dominic Fritz. Am descoperit, astfel, din mai multe surse, inclusiv Comisia Europeană și guvernul României, că SAFE (Security Action for Europe – Acțiunea pentru Securitatea Europei) este un instrument financiar al Uniunii Europene prin care se acordă asistență unui stat membru pentru a-și întări, prin achiziții și sporirea capacităților de producție, capacitatea de apărare. În regulamentul UE prin care se instituie SAFE, la articolul 5 – Forma asistenței financiare se spune foarte clar: „Asistența financiară se acordă sub forma unui împrumut acordat de către Uniune statului membru în cauză”
Așadar, când spui „SAFE” spui, implicit, împrumut. Nu poți spune grant, nu poți spune fonduri nerambursabile, nu poți spune pomană, mocangeală, free money. Sau poți spune, dar dacă o faci înseamnă că minți.
Haben Sie das verstanden, Herr Fritz?
Sunt răutăcios, știu. Domnul Dominic Fritz, deși nu are cetățenia română, citește în, vorbește în și înțelege limba română mult mai bine și mai corect decât mulți politicieni din vechea clasă politică, a căror singură calitate este că s-au născut pe aici, pe undeva, între Sulina și Curtici. Oricum, în caz că ar avea dificultăți cu limba, regulamentul UE pentru instituirea SAFE îi este accesibil domnului Fritz și în germană, engleză sau franceză, limbi pe care, conform CV-ului, le stăpânește în egală măsură. Suficient pentru ca domnul președinte al USR să nu se rătăcească în traducere. În oricare dintre aceste limbi, SAFE nu presupune granturi sau fonduri nerambursabile, ci doar împrumuturi.
Pretenția noului val de politicieni, răsăriți ca infecțiile nosocomiale după accidentul din Colectiv, este că sunt „altfel”, sunt „diferiți”, nu sunt „ca vechii politicieni”.
Dar dacă au metehnele celor pe care-i vor detronați (iar minciuna sfruntată este una dintre aceste metehne), cu ce sunt diferiți?
Cu ce este Dominic Fritz, atunci când minte fără rușine publicul (fie el și puțin numeros, ca cel al Digi24), diferit de Marcel Ciolacu, de exemplu? Nu este.
Însușindu-și atât de rapid, la perfecție, nu doar limba română, ci și apucăturile politicienilor care, timp de trei decenii și jumătate, i-au scârbit și îndepărtat pe români de politică, Dominic Fritz nu este nici altfel, nici diferit, nici providențial și nici ceea ce așteptau oamenii. Domnul Fritz, ca mulți alții înaintea sa, este das gleiche Elend. Aceeași mizerie.
Atât și nimic mai mult.
RECOMANDĂRILE AUTORULUI