Ștefan Popescu, analiza momentului: Adevărata miză a înțelegerii petroliere dintre Washington și Moscova

Acordul SUA-Rusia privind livrarea de motorină pe piața americană indică o schimbare de etapă în procesul de negociere. Nu contează volumul combustibilului livrat, nici efectul său imediat asupra prețurilor, contează ceea ce semnalează: Washingtonul și Moscova au identificat un domeniu în care pot trece de la dialog la o înțelegere cu efecte economice concrete.

Administrația americană a adoptat măsuri temporare de relaxare a restricțiilor aplicate combustibililor proveniți din Rusia. Pentru o relație bilaterală dominată în ultimii ani de război prin subcontractor strategic (Ucraina), sancțiuni și confruntare, această decizie reprezintă mai mult decât o operațiune comercială.

Este o demonstrație a disponibilității de a negocia interese concrete, chiar dacă divergențele strategice și militare rămân nerezolvate. O schimbare de metodă care va marca practica politicii internaționale şi care se observă şi în relația SUA-China.

Un acord nu mai trebuie să presupună o reconciliere generală, iar cooperarea într-un domeniu nu obligă la concesii în toate celelalte.

De aici trebuie să pornim analiza: nu de la întrebarea dacă Rusia va accepta propunerile americane privind Ucraina, iar SUA vor accepta condițiile Rusiei, ci de la faptul că Statele Unite și Rusia au început să identifice și să exploateze domenii de interes comun, fără să aștepte rezolvarea tuturor conflictelor dintre ele. Iar această evoluție merită salutată întrucât, prin crearea de interese comune, rivalitatea se menține într-un cadru gestionabil.

Statele Unite au nevoie de combustibil și de stabilizarea pieței interne. Rusia are nevoie de piețe, venituri și recunoașterea faptului că nu poate fi exclusă din marile negocieri economice (obiectiv atins prin participarea ministrului rus al Finanțelor la reuniunea la nivel înalt a G20 de la Miami).

Interesele se întâlnesc punctual. Fiecare parte încearcă să obțină beneficii fără să renunțe la obiectivele strategice pe care le consideră esențiale.

Aceasta nu înseamnă că motorina rusească este prețul unei concesii americane în Ucraina aşa cum îl prezintă „corul bocitoarelor” din România, cei care, fără studii în relații internaționale, istorie sau geopolitică sunt chemați fără temei să formeze viziunea cetățenilor români cu privire la lume. Sau cei cu studii superficiale, care urmăresc numai afirmarea publică.

Pentru a înțelege această evoluție din raporturile ruso-americane, trebuie revenit la negocierile de la Jeddah, din februarie 2025. Atunci, delegațiile conduse de Marco Rubio şi Serghei Lavrov au schimbat regulile jocului diplomatic: rezultatele procesului diplomatic să nu fie reduse la dosarul ucrainean.

În relația dintre Washington și Moscova există interese economice, energetice, militare și pe diverse teatre strategice, inclusiv cele transversale (IA, spațiul extraatmosferic, armamentele strategice), care depăşesc cadrele războiului din Ucraina.

De altfel, comunicatul Kremlinului ne confirmă că Ucraina nu a fost singurul subiect al convorbirii telefonice din 9 octombrie dintre preşedinţii Donald Trump şi Vladimir Putin. Cei doi au discutat şi despre Iran şi relaţiile bilaterale, convenind să continue contactele la nivel prezidenţial şi cooperarea dintre instituţiile celor două state.

Deci Washingtonul şi Moscova explorează mai multe domenii de cooperare în paralel. Şi dincolo de interesul administraţiei Trump de a scădea preţurile carburanţilor înainte de momentul votului în alegerile de la jumătatea mandatului, faptul că Iranul s-a aflat pe agendă ne arată că nu am asistat la o simplă tranzacţie.

De altfel, Agenţia France Presse ne-a informat că preşedintele Putin i-ar fi transmis preşedintelui Trump poziţia Iranului privind o posibilă soluţionare a conflictului din Orientul Mijlociu. Pentru Washington, acest aspect are o valoare practică: deschiderea unui canal diplomatic intermediat de o putere care are capacitatea de a media în relaţia cu Iranul.

Mai trebuie spus ceva în legătură cu acordul pe motorină. Americanii au ridicat temporar sancţiunile pe produse petroliere ruseşti, ceea ce produce şi un efect diplomatic: acestea pot fi ajustate dacă Washingtonul consideră că are un interes economic important.

Deci sancțiunile nu sunt neapărat un instrument rigid, aplicat indiferent de circumstanțe, ci pot deveni parte a unei politici de negociere. Este Washingtonul izolat pe acest subiect? Nu. Coreea de Sud a ignorat criticile Ucrainei pe tema comerţului cu Rusia cu produse petroliere.

Pentru a-şi exprima nemulţumirea, ucrainenii au făcut public faptul că au transferat către Coreea de Sud doi prizonieri nord-coreeni, încălcând astfel un acord cu guvernul de la Seul. În cele din urmă, Coreea de Sud şi-a rechemat ambasadorul de la Kiev.

Astfel, lovirea unor depozite de carburanţi pe teritoriul Federaţiei Ruse de către Kiev sau de către europeni cu mâini ucrainene (aşa cum cel mai probabil rachetele britanice Storm Shadow erau vopsite în rachete ucrainene Neptun în seara zilei de 13 aprilie 2022), au provocat mesajul preşedintelui Trump: „Ucraina trebuie să îşi schimbe preşedintele”.

În concluzie, acest acord petrolier ne arată că, cel mai probabil, nu vom avea un acord global, ci o rețea de înțelegeri. Aici se află schimbarea de etapă. În prima fază a dialogului început la Jeddah în februarie anul trecut, fiecare parte a încercat să afle dacă cealaltă este dispusă să negocieze, ce obiective urmărește și unde se află limitele concesiilor acceptabile.

În faza actuală, apar semne că se încearcă obținerea unor rezultate punctuale: livrări de combustibil, continuarea contactelor instituționale și transmiterea unor mesaje privind Iranul. Cu alte cuvinte, o negociere americano-rusă pe mai multe niveluri, în care fiecare dosar are propria logică, dar poate influența atmosfera generală a relației bilaterale.

În consecință, măsura progresului apropo de relaţia SUA-Rusia nu este stingerea războiului din Ucraina, ci capacitatea celor două de a delimita domenii în care interesele pot fi satisfăcute simultan.