Ion Cristoiu: De ce e nealegerea lui Dacian Cioloș în fruntea Francofoniei unul dintre cele mai mari eșecuri postdecembriste ale României

Publicat: 17 11. 2026, 09:45
Actualizat: 17 11. 2026, 09:51

În Pastila sa editorială de marți, 17 noiembrie, gazetarul Ion Cristoiu vorbește despre nealegerea lui Dacian Cioloș în funtea Francofoniei, „unul dintre cele mai mari eșecuri postdecembriste ale României”.

„Indiscutabil, faptul că Dacian Cioloș nu a fost ales în Cambodgia secretar general al Francofoniei poate fi considerat unul dintre cele mai mari eșecuri din perioada postdecembristă.

Loading ...

Probabil că mulți dintre dumneavoastră se întreabă: cum adică? Francofonia este, în România, la nivelul unei fantezii. Noi nu suntem francofoni, nu am fost colonie a Franței și, sigur, există români care știu franceză, care se interesează de cultura franceză, multe românce care merg la Paris să facă cumpărături, dar asta nu înseamnă că suntem o țară francofonă.

Mă rog, ne-am lipit și noi de această organizație. Țară francofonă este o țară care a fost colonie a Franței sau o țară în care, de când te nășteai, învățai în paralel, poate nici nu știai limba țării tale, dar știai limba franceză. Francofonia este, e clar, o, cum să spun, o rămășiță a nostalgiei Franței după ipostaza de mare putere.

Dar, repet, teoretic, nealegerea nu trebuia să fie un eșec, un dezastru. Deci a fost, a fost, pentru că președintele nostru, Nicușor Dan, a făcut din această alegere un pariu public mondial al României.

Las la o parte faptul că ideea, inițiativa de a angaja statul român, prestigiul statului român, banii statului român, instituțiile statului român pentru ca o persoană fizică distinsă, toată stima, Dacian Cioloș, să ajungă în fruntea unei organizații precum Francofonia este, cum ar fi, un grav abuz în serviciu, ca să mă exprim în termenii DNA.

A fi secretar general al Francofoniei nu duce automat la creșterea prestigiului României, pentru că nu e vorba de o funcție a unei țări, un loc acordat unei țări și, sigur, ocupat de o persoană din partea țării respective. În cazul Francofoniei, secretarul general este o persoană fizică. Întâmplător, să zicem, este, nu știu, din Congo, din Rwanda sau din Quebec.

Deci aceasta este o primă greșeală enormă, și anume aceea de a angaja statul român pentru o anumită persoană, nu pentru România.

A doua greșeală care a făcut din acest eșec unul dintre cele mai mari din perioada postdecembristă este efortul, deci angajarea publică spectaculoasă. Pariul pe această alegere: Nicușor Dan s-a dus special la summit, a participat pentru a promova candidatura lui Dacian Cioloș și a lansat-o pe 23 martie, la Cotroceni. După aceea, a fost la ONU să vorbească, să pledeze, s-a întâlnit cu diferiți reprezentanți din Africa pentru a-i convinge să voteze Dacian Cioloș.

Gravitatea acestui eșec nu stă în faptul că România a cheltuit bani din bugetul ei sărac pentru o persoană fizică. Este mult mai grav faptul că acest eșec ne arată marea slăbiciune a Administrației Prezidențiale, a Președinției.

Normal era ca, înainte de a angaja statul român, de a se angaja el însuși, Nicușor Dan să se consulte cu specialiștii, să aibă informații, inclusiv de la SIE, dacă există, despre cât de mari sunt șansele ca Dacian Cioloș să fie ales.

Dacă i se spunea că șansele sunt de 10%, chiar dacă România îl desemna pe Dacian Cioloș, ar fi fost mult mai prudent. Faptul că s-a aruncat așa, cu capul înainte, ne spune că, de fapt, aici nu a existat nicio cumpănire înainte de luarea unei asemenea decizii.

Păi, dacă toate deciziile de politică externă sunt luate așa, pe picior, la întâmplare, atunci este un lucru foarte grav”, afirmă Ion Cristoiu.