Propunerea Elenei Udrea pentru denunțătorii faptelor de corupție: „…dar nu mai târziu de trei luni”

Publicat: 11 09. 2016, 12:09
Actualizat: 26 03. 2019, 20:16

„Făptuitorul care a luat la cunoștintă sau a săvârșit sau a participat la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289-292, 297, 301 nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 3 luni de la data săvârșirii acesteia. Banii, valorile sau orice alte bunuri, care au fost obținute nelegal de făptuitorul care a efectuat denunțul în condițiile menționate la alin. 1, se confiscă obligatoriu, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent”, prevede inițiativa de modificare a Codului Penal.

Inițiatoarea, care are mai multe dosare de luare de mită, prezintă demersul ca fiind unul de a asigura „norme punitive” împotriva celor ce au săvârșit fapte de corupție. Propunerea a fost semnată de mai mulți parlamentari PNL, PMP, PRU și 2 parlamentari PSD (Mădălin Voicu și Ionel Agrigoroaiei).

Potrivit expunerii de motive, legea vine „să asigure stabilitate și predictibilitate în ceea ce privește asigurarea unei anchete penale pentru a preveni «furnizarea» de eventuale fapte penale de cei care se află în situația de a fi investigați de autoritățile statului și care încep «să-și amintească» presupuse fapte petrecute în urmă cu ani de zile, numai pentru a-și asigura libertatea sau chiar produsul infracțiunii”. ”«Imunitatea absolută a denunțătorului», așa cum a fost reglementată până în prezent, a condus la situații absurde, când persoane cercetate penal, pentru diverse infracțiuni, au ajuns să formuleze astfel de sesizări privind presupuse fapte de corupție petrecute și cu 10 ani în urmă, ajungând să obțină în acest fel diverse beneficii, unele nemeritate și imoral acordate, inclusiv păstrarea produsului infracțiunilor, motiv pentru care se impune clarificarea procedurii prin reguli clare stabilite prin lege”, sunt de părere aleșii.

Udrea argumentează că denunțarea unei infracțiuni de mită trebuie să se facă de făptuitotul care regretă fapta comisă într-un anumit termen „și nu atunci când acesta este cercetat pentru alte fapte grave de urmărire penală deoarece în astfel de situații seriozitatea și realitatea unor denunțuri făcute în condiții extreme devine una vădit discutabilă”.