Crăciun fericit în epicentrul disperării

În parcul Al-Zawra’a din Bagdad s-a împodobit un pom de Crăciun. E parcul care odată găzduia cea mai mare grădină zoologică din Orientul Mijlociu.

(La bombardamentele din 2003, mulți dintre pensionarii grădinii zoologice au murit, alții au fost furați – mai ales păsările fabuloase – alții au fugit. Când s-au oprit bombardamentele, animale lihnite și triste încă mai dădeau ocol parcului, căutându-și cuștile).

Înainte de invazia americană din 2003, erau peste un milion de creștini. Astăzi n-au rămas mai mult de cinci sute de mii. Unii sunt morți, alții prigoniți de Daesh, toți viii – considerați de autoritățile irakiene cetățeni de rangul doi.

Bisericile creștine din Irak – începând cu cea ortodoxă monfizită – sunt printre cele mai vechi de pe pământ, dăinuind din timpurile apostolice. Preoții lor slujesc încă în arameică.

Când, în iunie anul trecut, Daesh a cucerit orașul Mosul, iar pe casele creștinilor a fost inscripționată cu roșu litera „nuun”, de la „nasara” (nazarineni), au fugit cu zecile de mii la kurzi, în tabăra de refugiați de la Erbil. Jihadiștii au devastat nu doar biserici și mănăstiri, ci și moschei. Mormântul profetului Iona (Yunus, după numele lui din Coran) a fost ras de pe fața pământului.

Când vi se va părea că vă e mai greu, gândiți-vă la creștinii aceștia flămânzi și însetați, izgoniți din casele lor, cântând troparul Nașterii Speranței, în limba Mântuitorului, ale cărei cuvinte îi umplu de suprafirească fericire, în disperarea lor.

Anul acesta, musulmani amărâți ca și ei, le-au lăsat pe pragul bisericilor candele aprinse…