Dau cu zaru” șase-cinci/ N-am nevoie de servici

Văzând cum Guvernul se rupe-n figuri fiscale, mi-am amintit de Oneață.

Cum care Oneață? Barbugiul, șefu” la bani, ăla care a pierdut la babaroase cavoul familiei.

Când, după-masă, a ieșit ministrul Mișa în conferință de presă și a început să lingă tabele, am știut că ăștia, experți în împachetat eroi la cutie, se pregătesc să vândă mausoleul.

Tudose, șahistul, și-a dat singur momeală. Stă liniștit, ca balena-n borcan, pentru că știe că șefu” la Opoziție e unu” Orban, un gușter cu sonerie, care recunoaște cu mândrie liberală că își cere singur șuturi în cur (apud, vorba lui Tobă, Dosar 1996/1/2016).   

Dragnea râde pe sub mustață ca rața la barieră: „Oricum am la bani de mă enervează/ Orice s-ar petrece nici nu mai contează”.

Eu cred, după părerea mea, că nu ne mai urnim niciodată. Stăm pe loc într-o direcție greșită.