Manipularea fricii. Aproapele și non-aproapele

La temele dezbătute de reprezentanți ai douăsprezece țări – excluziunea economică, migrația, injustiția socială – Suveranul Pontif a mai propus cel puțin una: dezumanizarea. „Proceselor accelerate de dezumanizare” ale epocii noastre Papa le contrapune, neobosit, iubirea de aproapele. 

„În societatea globalizată întâlnim un mod elegant de a privi în altă parte, practicat mereu, sub forma acelei corectitudini politice ori a modelor ideologice. Omul care suferă e privit fără a fi atins, este teleprezentat în direct, însoțit de un discurs tolerant și plin de eufemisme, fără însă a se întreprinde nimic pentru a pansa rănile sociale și nici pentru a ataca structurile care lasă atâtea ființe umane în stradă. Atitudinea aceasta ipocrită (…) denotă lipsa unei adevărate convertiri și a adevăratei angajări umane. E o înșelătorie morală (…). Cangrena unui sistem nu poate fi ascunsă la nesfârșit, fiindcă – mai devreme sau mai târziu – duhoarea se simte și nu mai poate fi negată, iar atunci aceeași putere care a răspândit-o vorbește despre manipularea fricii, insecuritate, dihonie, ba chiar și despre indignarea justificată a oamenilor, cu scopul de a pune responsabilitatea pentru toate aceste rele pe seama non-aproapelui. Nu vorbesc despre anumite persoane, vorbesc despre un proces care se dezvoltă în multe părți ale lumii și care devine un pericol grav pentru umanitate (…). Pericolul este să ne negăm aproapele și, astfel, fără a băga de seamă, să-i negăm umanitatea, să ne negăm umanitatea, să ne negăm pe noi înșine și să negăm cea mai importantă dintre poruncile lui Isus. Aceasta e dezumanizarea”.