Papagalii vorbăreți ai absorbției

Papagalii vorbăreți ai absorbției
Publicat: 22/08/2016, 22:00
Actualizat: 04/07/2018, 14:46
Acum vreo patru ani, prin aprilie, Parlamentul a dat o mică lovitură cauzatoare de moarte pentru unele destine politice și l-a zburat de la butoanele puterii pe un fost (și actual) șef al spionilor ajuns premier. Figura izbăvitoare a lui Răzvan Ungureanu care avea de gând să absoarbă toate fondurile europene, inclusiv pe cele ale ungurilor, polonezilor sau slovacilor, a stat puțin pe ecranele televizoarelor, cam așa cât să treacă teribilul viscol din acel an.
A venit un alt cavaler, „cel mai tânăr premier din UE” cum singur își spunea, având la fondurile UE un ministru pe măsură. Manierat, impecabil îmbrăcat, frumos și, da, bine pregătit profesional dacă îi privești CV-ul, Eugen Teodorovici a instituit o manieră de „raportare a absorbției” suis-generis. Așa cum marile religii numără anii de la nașterea lor încoace, Teodorovici a început să numere absorbția fondurilor UE de la instituirea la putere a guvernului USL, făcând complet abstracție de faptul că banii nerambursabili care intrau în vistieria statului sau în conturile companiilor și ale micilor întreprinzători și care creșteau în procente „rata de absorbție” erau, de fapt, rambursări ale cheltuielilor făcute în timpul guvernelor Boc și Ungureanu.
Iată însă că practica de manipulare instituită de Eugen Teodorovici a prins și la actualul guvern tehnocratic.
În ultimele câteva zile guvernul lui Dacian Cioloș a insistat apăsat, în cel puțin trei rânduri, pe faptul că în timpul mandatului său „rata de absorbție” pe exercițiul financiar 2007 – 2013 a crescut foarte puternic. Întâi a fost premierul Cioloș într-un interviu, săptămâna trecută, la Hotnews. Apoi ieri a fost un comunicat al Ministerului Fondurilor care relua ceea ce a spus premierul în interviul citat și astăzi a fost publicat un raport al ministrului fondurilor europene Cristian Ghinea care și-a făcut un blianț la 100 de zile de la preluarea mandatului.
Iată ce scrie încă din prima pagină raportul: „Rata de absorbție curentă este de 76,69% din alocarea 2007 – 2013. Guvernul Cioloș a reluat a preluat în noiembrie 2015 situația la 58%”.
Iar documentul care însoțește raportul insistă: „Rata de absorbție curentă a fondurilor avute la dispoziție de România în exercițiul bugetar european 2007 – 2013 a crescut la 76,69%, față de 58,67% în noiembrie 2015 și 66,21% la preluarea mandatului.”
De ce sunt aceste fraze cuminți mici erezii? Pentru că guvernul Cioloș are puține de-a face cu exercițiul financiar 2007 – 2013, iar ministrul de resort chiar nu are nici în clin nici mânecă cu acesta în sensul că nu mai poate, prin natura structurii plăților, să influențeze în vreun fel rata de absorbție. De ce „raportează” atunci dl Ghinea creșterea ratei de absorbție de la „66,21% la preluarea mandatului” la 76,69% în prezent? Cele 10 procente rata de absorbție în 100 de zile ale ministrului înseamnă 2 miliarde de euro din alocarea totală de 19 miliarde de euro fonduri structurale în exercițiul 2007 – 2013. Are Cristian Ghinea vreun merit în asta? Nici unul! Pentru că banii intrați în țară (la buget sau în conturi private) sunt decontări ale cheltuielilor efectuate în trecut, iar bariera pentru astfel de cheltuieli a căzut la 31 decembrie 2015 când dl Ghinea nici nu visa să fie ministru. De ce face atunci el astfel de raportări? De sanchi, ar fi cel mai bun raspuns, dacă acesta ar fi un raspuns.
De fapt, guvernul tehnocratic abordează pur politic o problemă strict tehnică. Cel puțin pentru exercițiul financiar 2007- 2013 cortina a căzut, cum spuneam, la 31 decembrie, finalul exercițiului financiar. Într-o lună de mandat, o lună de iarnă (decembrie), guvernul Cioloș nu avea cum să facă lucrări care să fie decontate în acest an astfel încât să contribuie la creșterea ratei de absorbție, cum se laudă, de la 58% în noiembrie la aproape 77% azi. Un lucru bun a făcut guvernul Cioloș: a plătit, în decembrie, din buget, 15 miliarde de lei pentru investiții făcute, în principal investiții în care sunt implicate fonduri UE. (ZF a cerut ministerului de resort în luna ianuarie o listă cu aceste investiții, dar nu a primit răspunsul nici astăzi). Achitarea obligațiilor în decembrie este însă o practică veche a Ministerului Finanțelor; orice guvern s-ar fi aflat la Palatul Victoria ar fi procedat întocmai precum guvernul Cioloș în aceasta privință (e un fel de a ține sub control deficitul, practică pe care nu o comentâm acum). Rezultă cu claritate că banii intrați în țară de la UE, în mandatul guvernului Cioloș, sunt sume decontate în urma lucrărilor efectuate în guvernele anterioare. (Nu comentam nici faptul că cele 77% absorbție, departe de a fi o laudă, înseamnă, practic, o pierdere de 5 miliarde de euro, în condițiile în care la finalul anului trecut, jumătate din țările UE aveau o rată de absorbție de 99% – prefinanțări și rambursări).
Este explicabil într-un anume fel, reacția guvernului în exercițiu. Este atacat din toate părțile. I se reproșează greșeli pe care nu le-a făcut și se apără cu realizări care nu-i aparțin. Spre pildă, dacă acum stăm foarte prost la capitolul pregătire pentru exercițiul financiar 2014-2020, asta se întâmplă 100% din cauza întârzierilor înregistrate în timpul guvernului Ponta. Actualul guvern nu are nicio vină în ciuda a ceea ce susțin parlamentarii PSD în frunte cu șeful partidului Liviu Dragnea.
Dar reacția guvernului tehnocratic, de tipul celei mai sus descrise este una politică. Dl Ghinea a admis, de altminteri, într-un interviu la Digi 24 că ar putea intra în lupta electorală cu voie de la șeful Cioloș (căci „suntem o echipă”).
Cum, necum, nu este de bun augur faptul că guvernul prin miniștrii săi ne îndreaptă spre piste false. Nu acesta este rostul unui guvern responsabil. Un guvern respectabil nu-și umflă penele precum papagalii.
Nu am remarcat aici decât o deviere de la buna cuviință.
În rest raportul la 100 de zile al dlui Ghinea este interesant, este primul document rezumativ asupra stadiului pregătirii pentru bugetul multianual 2014- 2020. Potrivit acestuia, suma totală a ghidurilor lansate din bugetul 2014 – 2020 se ridică la 13,3 miliarde euro, față de 6,2 miliarde euro la preluarea mandatului dlui ministru.
„Ministerul Fondurilor Europene trece printr-o autentică reformă instituțională, completându-și structura cu entități care să impulsioneze dezvoltarea de proiecte și cu structuri de prevenție a fraudelor.”
Înduioșător, nu?
Iulian Anghel este editor al Ziarului Financiar.
Urmărește Gândul.ro pe Google News și Google Showcase