Spălare de integritate, la Bruxelles

Pentru prima dată, Puterea de la București atacă, prin europarlamentarii săi, un raport al Comisiei Europene despre România. „Este foarte slab, superficial și politizat”, desființează eurodeputatul  Cătălin Ivan Raportul MCV pe justiție, dezvăluind că reprezentanții USL vor cere o dezbatere în PE, pe marginea documentului. „Vom chema Comisia, să răspundă întrebărilor noastre”, precizează el, subliniind că aceasta este poziția oficială a PSD, dar ea nu are nicio legătură cu întâlnirea dintre premierul Victor Ponta și șeful CE Jose Manuel Barroso. De fapt, demersul europesediștilor nu are legătură cu nimic, nici măcar cu contestatul raport. Este o inițiativă politicianistă, menită să oblojească orgoliul rănit al guvernului USL, de două ori într-o jumătate de an criticat la Bruxelles, pentru modul în care tratează instituțiile statului de drept și justiția. A nu se confunda, așadar, cu o ofensivă patriotică de reabilitare a țării.
Să presupunem că solicitarea USL ar fi acceptată și, peste câteva săptămâni, Parlamentul European va dezbate chestiunea românească. Cum vor spulbera pesediștii și liberalii (pedeliștii vor țipa, cu siguranță, de cealaltă parte a baricadei) observațiile din Raport¬? De exemplu, pe aceea, referitoare la miniștrii cercetați penal pentru fapte de corupție. Că nu sunt trei, ci doar doi – CE a făcut deja cuvenita rectificare -, că nu sunt corupți, ci suspecți, adică prezumat nevinovați, și au dreptul să rămână în guvern, cum spune Crin Antonescu, până la o primă condamnare nedefinitivă în instanță? Un asemenea răspuns ar veni ca o bășcălie la adresa nevoii de morală în viața publică. Dar reproșul că parlamentarii s-au blindat în superimunitate? Că n-a înțeles Comisia bine, că ei au cerut „probele relevante” nu ca să amestece în justiție, ci ca să nu mai citească tot dosarul – cum zicea Eugen Nicolicea -, altfel sunt proceduri clare și imunitatea se ridică. Dar pe acela că, deși declarați incompatibli de ANI, și-au aranjat să rămână senatori și deputați, lucru valabil – prin absența oricărei prevederi explicite – și pentru aleșii condamnați la închisoare cu suspendare? Aici, mi-i imaginez suținând cu tărie că deciziile ANI sunt repectate, făcând lista pierderilor de oameni valoroși – premierul oftează după patru dintre ei -, cauzate de această instituție și sărind peste amendamentul nou introdus în statut și peste condamnații care fac legi. 
Am enumerat doar criticile cu referire directă la acțiunile, comportamentul și mentalitatea clasei politice românești, pe care eurouseliștii nu le pot contracara satisfăcător. Le lipsesc argumentele și nu au de unde să le ia, fiindcă, privită cu lupa, situația este mai proastă decât cea descrisă în Raport. Comisia Europeană pune accentul pe integritate, ori tocmai această calitate nu se găsește în genele politicianului român. Desigur, există corupți, profitori, plagiatori și în democrațiile occidentale, dar odată arătați cu degetul fac un pas  ori mai mulți, în spate. Ai noștri, dimpotrivă, se înfig în frunte, de unde ne conduc și ne dau lecții despre virtute. Iar această paradă a nerușinării îl revoltă pe cetățeanul onest și-i distruge încrederea în viitorul țării sale. În loc să comande activități de spălare în Parlamentul European, care nu vor face altceva decât să concentreze atenția asupra mizeriei, USL ar putea corecta anomaliile din Statutul senatorilor și deputaților, retrimis de președintele Băsescu, la Parlament. Ar putea, de asemenea,  să-l convingă pe ministrul  Relu Fenechiu, acuzat că a prejudiciat statul cu peste un milion de euro, să-și dea demisia, dl Antonescu compunându-i, la plecarea din guvern, un frumos necrolog. Să dea, astfel, exemplul, la care premierul s-a angajat, în discuția cu Barroso. Altfel, dacă ar fi să se golească Palatul Victoria, dl Fenechiu ar fi ultimul care-ar stinge lumina.