• Publicat:
  • Actualizat:
Puterea Gândului

Zidul

Zidul
Imaginea emblematică a vizitei Suveranului Pontif în Orientul Mijlociu este aceasta: cu fruntea lipită de zidul care desparte Cisiordania de Israel.

Gestul Papei Francisc l-a deranjat pe premierul Netanyahu.  Cu câteva zile înainte de istorica vizită, militarii israelieni s-au străduit să șteargă o parte a inscripțiilor de pe zid, în care palestinienii vorbesc despre libertate și compară Bethlehemul cu ghetoul din Varșovia. Premierul israelian i-a vorbit Papei despre atentatele palestiniene, explicându-i că zidul a salvat multe vieți și l-a invitat, în afara programului oficial, să facă un popas la monumentul ridicat în memoria victimelor terorismului.

Vorbind despre legătura strânsă între iudaism și creștinism, Binyamin Netanyahu a ținut să accentueze, adresându-i-se lui Francisc:

– Iisus a fost aici, pe pământul acesta. A vorbit ebraica.

– Aramaica, l-a corectat Francisc.

– A vorbit în aramaică, dar știa ebraica, a conchis Binyamin, în binecunoscutu-i stil care nu admite contrazicere.
(Ambii au dreptate, ar fi zis rabinul din Buhuși). 

După Missa celebrată la Bethlehem, Papa s-a adresat public președintelui palestinian și președintelui israelian: „În locul acesta, unde S-a născut Principele Păcii, vreau să vă adresez o invitație dumneavoastră, domnule președinte Mahmud Abbas, și domnului președinte Shimon Peres, să înălțați împreună cu mine o rugăciune fierbinte, cerându-i lui Dumnezeu darul păcii. Vă pun la dispoziție casa mea pentru a găzdui această întâlnire de rugăciune”. (Nu „mediere”, a ținut să sublinieze  după plecarea din Palestina, ci rugăciune).

Întâlnirea va avea loc luna viitoare la Vatican, înainte ca Peres să-și încheie mandatul (pe 10 iunie, Knessetul se va întruni pentru a demara protocolul alegerii unui nou președinte). Invitația nu i-a fost adresată lui Netanyahu, pentru că s-a arătat refractar la ideea unei astfel de întâlniri, după tatonări prealabile ale nunțiului papal, monseniorul Giuseppe Lazzarotto. (Dialogul israeliano-palestinian, mediat de Secretarul american de Stat John Kerry, se află din aprilie, iarăși, în impas).

Vizita de trei zile a Papei în Orientul Mijlociu a început în Iordania, unde regele Abdullah al II-lea, descendent în linie directă al Profetului, i-a întins covorul roșu și a ținut să reamintească faptul că, în urmă cu o jumătate de secol, tatăl său, regele Hussein, l-a primit la Amman pe Papa Paul al VI-lea, în prima vizită oficială a unui Suveran Pontif într-o țară musulmană. În urmă cu paisprezece ani, el însuși, regele Abdullah al II-lea, l-a întâmpinat pe Papa Ioan Paul al II-lea, iar în 2009 l-a găzduit pe Papa Benedict al XVI-lea.

În Tel Aviv, referindu-se la conflictul israeliano-palestinian, Papa Francisc a propus – (cum o făcuse și  Benedict al XVI-lea, în urmă cu cinci ani, în timpul tensionatei sale vizite) – pe de o parte, „recunoașterea universală a dreptului statului Israel la existență și înflorire în pace și securitate, între granițe recunoscute internațional”, pe de altă parte „dreptul poporului palestinian la o patrie suverană, la a trăi în demnitate și la a circula liber”. Și a adăugat: „Soluția cu două state trebuie să devină realitate, să nu rămână un vis!”.

Ca exasperarea lui Netanyahu să fie deplină, șeful statului Vatican i-a cerut președintelui statului Israel să permită accesul credincioșilor, musulmani și creștini, la locurile sfinte și să le asigure securitatea (poveste veche, care demonstrează că intoleranța nu are etnie).

Călătoria Suveranului Pontif în Țara Sfântă a fost, în primul rând, una religioasă (îmbrățișarea frățească dată patriarhul ecumenic Bartolomeu I, slujba ecumenică din biserica Sfântului Mormânt, la care au participat creștini catolici, dar și greco-catolici, ortodocși, armeni, sirieni, copți, etiopieni, luterani, anglicani). Însă a avut și certe conotații politice (întrutotul justificate de funcția sa de șef de stat).

Interminabilul conflict israeliano-palestinian, care seamănă, mai ales în ultima vreme, cu un balet grotesc, are nevoie de o rugăciune.

Rămâne de văzut dacă, în ce privește Orientului Mijlociu, amestecul de credință, erudiție, naivitate și entuziasm al Papei va fi o „trâmbiță” destul de puternică să dărâme ziduri, câtă vreme chiar sintagma „proces de pace” a căpătat în regimul Netanyahu o semnificație pur retorică.

Inchide