Arma secretă în lupta împotriva obezității s-ar putea afla acolo unde nimeni nu se aștepta

Diete draconice, pilule miraculoase, antrenamente istovitoare și niciun rezultat de a scăpa de kilogramele în plus. Un grup de cercetători americani spun că secretul în reușita curelor de slăbire ar consta în niște viermi care, din cauza unor mutații genetice, nu se îngrașă oricât de mult zahăr ar mânca.

Daily Mail scrie că la prima vedere nevertebrata, pe care oamenii de știință o consideră soluția pentru combaterea obezității, pare un vierme obișnuit, însă cu ajutorul ei s-ar putea îndeplini visul multora: acela de a mânca o înghețată sau o felie de tort fără frica kilogramelor în plus.

Cercetătorii de la Școala Davis USC de Gerontologie, din Los Angeles, coordonați de Sean Curran, împreună cu oamenii de știință de la Keck School of Medicine of USC au găsit o nouă soluție de a suprima obezitatea, boală provocată cel mai adesea de o dietă bogată în zahăr. Experții au descoperit o genă cu rol cheie, pentru care mai multe companii farmaceutice doresc deja să producă medicamente care vor avea rolul de a o activa la comandă.

 „Dietele bogate în zaharuri primite de viermi erau echivalente cu dietele occidentale ale oamenilor”, a spus profesorul Curran, referindu-se la dieta preferată a multor occidentali, caracterizată prin mari cantități de lipide și de glucide, precum burgerii, cartofii prăjiți și băuturile carbogazoase.

Unii dintre viermii „mutanți” din aceste experimente – care prezentau gena superactivă SKN-1 – puteau să consume cantități incredibil de mari de zaharuri fără să se îngrașe deloc, în timp ce viermii C. elegans obișnuiți se îngrășau foarte mult urmând aceeași dietă.

Studiul a fost realizat doar pe viermi din specia C. elegans și pe celule umane în culturi de laborator, însă același tipar genetic a fost descoperit în aproape toate viețuitoarele din lume, de la celulele de drojdie și până la oameni.

Gena SKN-1 există și la oameni, unde este cunoscută sub denumirea Nrf2, sugerând faptul că acțiunea ei benefică ar putea fi translatată și asupra oamenilor.

În etapa următoare, profesorul Sean Curran intenționează să își testeze descoperirea pe șoareci.

Studiul savanților americani a fost publicat în revista Nature Communications.

Proteina Nrf2, un „factor de transcriere” care se leagă de o secvență specifică a ADN-ului, pentru a controla capacitatea de detoxifiere a celulelor și abilitatea lor de a se repara atunci când sunt expuse la oxigenul reactiv chimic (o amenințare comună la adresa bunăstării celulelor), este studiată de multă vreme în experimente pe mamifere.

Companiile farmaceutice au demarat deja studii clinice cu scopul de a produce medicamente moleculare care să acționeze asupra Nrf2 cu scopul de a o face să producă mai mulți antioxidanți și să împiedice astfel procesul de îmbătrânire.

Deși perspectiva fabricării unei pastile care să controleze felul în care organismul reacționează la anumite medicamente este una ispititoare, ea nu este însă lipsită de riscuri, avertizează profesorul Curran. Stimularea excesivă a Nrf2 a fost asociată cu dezvoltarea unor cancere agresive.

Deocamdată, specialiștii vor să găsească o metodă prin care să realizeze un medicament ce funcționează pe aceleași principiu ca și viermii. În viitor, aceștia intenționează să facă teste și pe cobai.

Rezultatele acestui studiu vor fi publicate în următorul număr al revistei Nature Communications.