Pericolul din bucătărie: ce se întâmplă cu farfuriile și cănile lăsate prea mult în mașina de spălat vase

„În câteva ore, numărul microorganismelor poate ajunge la sute milioane’, susține specialistul în microbiologie Manuel Sánchez Angulo, de la Universitatea Miguel Hernandez, care recomandă punerea în funcțiune a mașinii de spălat vase cât mai des posibil. Iar dacă nu este posibil, el spune este necesar ca măcar vasele să fie curățate cât mai bine de resturile de mâncare.

O mașină spălat care funcționează bine poate elimina toate bacteriile de pe vase și tacâmuri doar la o temperatură de 60-80 de grade Celsius și dacă se folosește un detergent eficient. Există însă porțiuni ale mașinii de spălat — precum țeava de evacuare sau îmbinările de cauciuc — în care temperatura nu este atât de mare și unde se pot forma depuneri calcaroase. Acestea acționează ca un „refugiu” pentru bacterii, protejându-le de temperaturile înalte. Existența resturilor de mâncare pe vase pune la dispoziția acestor organisme hrana necesară și face posibilă înmulțirea lor.

În aceste refugii se formează „o biopeliculă” care favorizează creșterea numărului de microorganisme. În biopeliculă se pot refugia ciuperci patogene, precum Exophiala dermatitis și E. phaemuriformis, care au o mare rezistență la temperaturile înalte. Având aspectul unui mucegai negru, Exophiala poate prolifera pe suprafețele de cauciuc ale electrocasnicelor. Și umezeala poate favoriza dezvoltarea acestor microorganisme, prin urmare se recomandă spălarea periodică a acestor aparate.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, sătulă să-și vadă porțelanurile sparte sau ciobite de către menajera neglijentă, americanca Josephine Cochrane a creat o mașină care să curețe zecile de farfurii murdare rămase după după mesele cu mulți musafiri. Fiică a unui inginer și nepoată a inventatorului John Fitch, ea și-a creat propria firmă, Garis-Cochran Dish-Washing Machine Company. Invenția ei a fost bine primită de restaurante și hoteluri, dar a ajuns în casele oamenilor abia în secolul XX.