Tensiunile dintre Ucraina și Belarus par să fi atins noi culmi. Pe 18 iunie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a transmis Belarusului un ultimatum. În termen de o săptămână, stațiile de releu care ajută la direcționarea dronelor rusești de-a lungul frontierei dintre Ucraina și Belarus urmau să fie eliminate de Kiev. În câteva zile, se pare că Minskul a închis stațiile, se arată într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Acest tip de concesie făcută de Belarus este o dovadă în plus că echilibrul de putere în războiul dintre Rusia și Ucraina se schimbă.
Propaganda din Belarus susținea că Zelenski inventase atât existența stațiilor de releu, cât și faptul că acestea fuseseră dezactivate.
Există însă dovezi considerabile că amenințările Kievului au determinat Belarusul să le dezactiveze.
„Pe 21 iunie, bloggerii ruși pro-război s-au plâns de întreruperea rețelelor de telefonie mobilă de la granița dintre Belarus și Ucraina.
Alexandr Lukașenko, președintele Belarusului, nu a negat existența stațiilor. La o întâlnire cu oficiali ruși, el a declarat că – în urma ultimatumului – s-a întâlnit cu o delegație ucraineană. Le-a spus că Belarus nu dorește să fie implicat în conflict.
Contactul anterior avusese loc prin intermediul serviciilor de informații. Însuși faptul că Lukașenko a participat la negocierile cu Kievul a arătat că acesta lua în serios ultimatumul ucrainean.
Rusia și Belarus nu au controale stricte la frontieră între ele. Dar Lukașenko era evident disperat să facă un gest de bunăvoință față de Kiev”, scrie cercetătorul Artiom Șraibman.
În luna mai, Kievul a acuzat Kremlinul că pregătește un atac din partea Belarusului. S-a angajat să răspundă prin atacarea a 500 de ținte din Belarus. La acel moment, Lukașenko a solicitat o întâlnire cu Zelenski.
Pe 17 iunie, Rusia a declarat că o dronă ucraineană a lovit un autobuz care transporta copii belaruși în regiunea Briansk din Rusia. Lukașenko a refuzat să atribuie vina pentru atac până la finalizarea unei anchete.
„În cele din urmă, cu o săptămână înainte de ultimatumul ucrainean, Lukașenko a dat dovadă de o blândețe necaracteristică.
Nu este încă foarte clar cum va reacționa Rusia la noua disponibilitate a Minskului de a face un compromis cu Kievul. O întâlnire între președintele rus Vladimir Putin și Lukașenko, după dezactivarea stațiilor de releu, a avut loc în întregime cu ușile închise.
Cu toate acestea, se pare că Moscova va accepta cu reticență concesia făcută de Minsk. Lukașenko a susținut, probabil, că alternativa era ca Belarusul să își piardă statutul de zonă sigură din spate pentru Rusia.
Ar fi posibil să devină o zonă în care Ucraina ar putea ataca toate stațiile de releu ale Rusiei, precum și ținte militare. Ar fi vizate fabrici care aprovizionează sectorul de apărare rusesc și două rafinării de petrol. Acestea trimit combustibil către o piață rusă afectată de deficit de benzină”, mai scrie Artiom Șraibman.
Armata din Belarus nu este pregătită pentru luptele moderne și probabil ar suferi pierderi majore dacă ar intra în război.
Rusia ar fi obligată să desfășoare în Belarus apărarea aeriană de care are o nevoie disperată.
„În cele din urmă, un astfel de război riscă să fie profund nepopular în Belarus. Ar putea destabiliza regimul Lukașenko. Iar acesta este unul dintre puținii aliați rămași ai Moscovei în spațiul post-sovietic.
Însă aceste relații sunt importante din punct de vedere economic atât pentru Belarus, cât și pentru Rusia. Renunțarea la ele ar fi umilitoare, neprofitabilă și periculoasă pentru Minsk”, explică autorul analizei.
Modul în care Lukașenko calculează riscul s-a schimbat. Dar asta nu înseamnă că va fi întotdeauna gata să facă concesii. Dependența Belarusului de Rusia este greu de supraestimat. Moscova are multe modalități de a-l readuce pe Lukașenko la ordine.
Nici Moscova nu este în genunchi din punct de vedere militar. Rusia este departe de genul de înfrângere militară iminentă care i-ar putea determina pe aliații săi să abandoneze o navă care se scufundă.
„Cu toate acestea, incidentul cu stațiile de releu ilustrează natura schimbătoare a relației dintre Kiev și Minsk. Arată și ce se întâmplă atunci când puterea garanției de securitate de lungă durată a Rusiei începe să scadă.
Dacă Kremlinul nu poate găsi o modalitate de a răspunde la atacurile asupra Moscovei sau la blocada regiunii anexate Crimeea, este puțin probabil să facă prea multe dacă Kievul atacă Belarus.
Concentrarea neîncetată a Moscovei asupra războiului din Ucraina a redus capacitatea sa de a-și proiecta puterea în Moldova, Caucazul de Sud, Orientul Mijlociu și Asia Centrală.
Rusia își demonstrează în prezent incapacitatea de a face față consecințelor conflictului pe care l-a declanșat. Acesta este un semnal important atât pentru dușmanii Rusiei, cât și pentru aliații săi”, încheie Artiom Șraibman.