Doar CEAI și APĂ CU SERINGA. Bruscat și înjurat de deținuți. Ultimele zile din viața torționarului Alexandru VIȘINESCU

Potrivit unor surse din mediul penitenciar, în ultimele zile din viață, Alexandru Vișinescu a zăcut imobilizat la pat în Spitalul Penitenciar Jilava și era hrănit cu seringa, primind doar ceai și apă.

În perioada în care stătea în detenție, Vișinescu nu se putea hrăni și deplasa singur, de aceea torționarul avea un asistent personal lângă el, ales din rândul deținuților. Pentru ajutorul acordat lui Vișinescu, acesta câștiga reducerea pedepsei. Unul dintre acești asistenți obișnuia să îl înjure și să îl bruscheze pe fostul torționar. Acesta a murit zilele trecute, la vârsta de 93 de ani, în Spitalul Penitenciar Rahova, unde executa o pedeapsă de 20 de ani de închisoare pentru infracțiuni contra umanității. Fusese transferat aici, după ce a suferit o operație de splină, în luna octombrie, la Spitalul Bagdasar Arseni.

„Luni, 05.11.2018, în jurul orei 13.00, personalul medical al Penitenciarului-Spital București-Rahova a intervenit pentru acordarea primului ajutor în cazul unei persoane aflate în custodie, concomitent fiind solicitat sprijinul serviciului unic de urgență 112. În ciuda eforturilor depuse de personalul specializat, decesul persoanei în cauză a fost declarat în jurul orei 14.30. Aceasta se afla în evidența unității cu o serie de afecțiuni medicale cronice, pentru care se acordau îngrijiri și tratament potrivit recomandărilor medicilor specialiști. În conformitate cu prevederile legale, s-a procedat la informarea: familiei persoanei condamnate, judecătorului de supraveghere a privării de libertate, Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului București, INML București,” se arată într-un comunicat al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Vișinescu a suferit, la începutul lunii octombrie fracturi costale și ruptură de splină, iar o anchetă internă din închisoare a arătat că a fost vorba de leziuni provocate de o căzătură, nu de lovituri.

Avocatul fostului comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat a declarat, pentru Mediafax, că sâmbătă, 3 noiembrie, când a vorbit ultima oară cu Alexandru Vișinescu, acesta se simțea mult mai rău decât în spitalul civil.

„Era internat la Spitalul Penitenciarului Rahova. Am fost la dânsul pentru a-l informa că am depus plângere la CEDO pentru încălcarea articolelor 1 (n.r. – respectarea drepturilor omului), 3 (n.r. – cu privire la relele tratamente și 6 (n.r. – dreptul la un proces echitabil) din Convenție. Era mult mai rău decât în spitalul civil. Până nu l-au omorât nu s-au lăsat!” a declarat pentru Mediafax, Camelia Niculescu, avocatul lui Vișinescu.

Ea pregătea apărarea lui Alexandru Vișinescu la CEDO, după ce instanțele din România au respins cererile de eliberare pe motive medicale formulate de fostul comandant al pușcăriei comuniste.

Alexandru Vișinescu, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă trimis în judecată pentru crime împotriva umanității, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, în luna iulie 2015.
Totodată, Vișinescu a fost obligat să plătească, în solidar cu Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul de Interne și Administrația Națională a Penitenciarelor, 300.000 de euro cu titlu de despăgubiri urmașilor victimelor sale, astfel: 50.000 de euro către partea civilă Nicoleta Eremia, 100.000 către partea civilă Elena Iacob și 150.000 de euro Ancăi Maria Cernea.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vișinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a săvârșit acțiuni și inacțiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivității reprezentată de deținuții politici încarcerați în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”.

Vișinescu a fost membru al plutonului de execuție al mareșalului Ion Antonescu

În mai multe lucrări de specialitate despre temnițele comuniste, se menționează că Alexandru Vișinescu a făcut parte din plutonul de execuție al mareșalului Ion Antonescu. Acesta a fost condamnat la moarte pe 17 mai 1946, de un tribunal al poporului. Pe 1 iulie, Antonescu a fost excutat de un pluton de ofițeri.

Născut în 1925 în comuna Lecuiești din Buzău, la 21 de ani, Vișinescu a fost unul dintre cei care au tras în mareșalul Ion Antonescu. Această informație apare într-o carte publicată de Cicerone Ionițoiu, deținut politic și autor al unor lucrări de referință în domeniul represiunii comuniste.

Portret de torționar

Vișinescu a fost torționar la Penitenciarul de femei Mislea, cunoscut drept o închisoare politică dură. Alice Panaiodor, deținut politic în acest penitenciar, scrie în cartea „Traversarea focului” că regimul de detenție instituit de Vișinescu la Mislea era unul de tortură.

„Dezbrăcăte, eram acolo toate goale în coridorul neîncălzit, în timp ce hainele erau scormonite amănunțit căutându-se mici obiecte care ar fi putut fi ascunse în tivuri sau cusături. A urmat apoi umilirea și mai penibilă a unei vizite corporale minuțioase făcută cu îndemânarea unui chirurg fără nici un fel de jenă, chiar sub privirile celorlalte arestate,” povestește Alice Panaiodor.

După activitatea de la penitenciarul de femei, Vișinescu a fost avansat la Penitenciarul Râmnicu Sărat, pe care l-a și condus din 1956. Despre această inchisoare, IICCMER spune că era o adevărată mașinărie de tortură a deținuților politici. Prin celulele de la Râmnicu Sărat și-a găsit sfârșitul și marele disident politic Ion Mihalache. 

În cei șapte ani în care a condus penitenciarul, Vișnescu a instaurat un regim de tortură și teroare. În sesizarea depusă la parchet, IICCMER spune că Vișinescu este vinovat de omor deosebit de grav. În 1963, penitenciarul de la Râmnicu Sărat a fost desființat. În urma desființării penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu a rămas în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor, unde a îndeplinit în continuare funcții de conducere: ofițer controlor în Serviciul inspecții din DGPCM (1963); locțiitor comandant pentru pază și regim la penitenciarul Ploiești (1965-1967); comandant al Secției „Căscioarele” din cadrul penitenciarului Ilfov (3 iun. 1976).