Instanța supremă sesizează Curtea Constituțională pe legea privind arestul la domiciliu

„Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legal constituite, prin Hotărârea nr. 5 din 8 iunie 2018, au sesizat Curtea Constituțională asupra aspectelor de neconstituționalitate cuprinse în Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, iar prin Hotărârea nr.6 din 8 iunie 2018, au sesizat Curtea Constituțională asupra aspectelor de neconstituționalitate cuprinse în Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative”, infomează reprezentanții instanței supreme.

„Așa cum s-a susținut în Hotărârea nr. 2 din 26 aprilie 2018 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, referirea la faptele comise „cu violență” nu permite identificarea, în mod exact, a sferei faptelor exceptate de la executarea pedepsei prin detenție la domiciliu. Astfel, de exemplu, infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută în art. 371 C. pen. se poate săvârși „prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor”, iar referirea la fapte comise „cu violență” nu permite desprinderea unei concluzii clare privind includerea sau excluderea faptei prevăzute în art. 371 C. pen. în/din sfera excepțiilor. În cazul infracțiunii
prevăzute în art. 371 C. pen., precum și în cazul tuturor infracțiunilor în conținutul cărora săvârșirea prin violență reprezintă o modalitate alternativă, nu rezultă cu claritate dacă numai săvârșirea în concret în modalitatea exercitării violențelor se include în sfera excepțiilor de la executarea pedepsei prin detenție la domiciliu sau dacă, pentru includerea în sfera excepțiilor, este suficient ca norma de incriminare reținută în încadrarea juridică să prevadă, ca modalitate alternativă, exercitarea violențelor”, se arată în documentul transmis CCCR de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, magistrații au mai subliniat că există nereguli și privind prevederea potrivit căreia vor fi plasați în arest la domiciliu și deținuții care mai au de executat 18 luni până la împlinirea termenului minim pentru liberarea condiționată.

„Plasarea persoanelor condamnate în detenție la domiciliu, cu 18 luni înainte de împlinirea fracției de pedeapsă, reconfigurează instituția liberării condiționate, fără ca legiuitorul să fi realizat minime modificări în Codul penal, de natură să asigure corelarea legislației. Astfel, de exemplu, în art. 100 alin. (1) lit. b) C. pen. se prevede că „liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis.”
Practic, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. b) C. pen., persoana care se află în executarea pedepsei prin detenție la domiciliu nu poate beneficia de liberarea condiționată”, spune instanța supremă.

Decizia magistraților vine după ce, miercuri, Camera Deputaților a adoptat, ca for decizional, un proiect conform căruia persoanele condamnate până la un an de închisoare, care nu au comis fapte violente, au dreptul să execute pedeapsa în arest la domiciliu.

O propunere a PSD la Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, adoptată de deputați, prevede că: „Regimul semideschis se aplică inițial persoanelor condamnate pentru fapte comise fără violență la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depășește 13 ani, respectiv persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 3 ani pentru fapte comise cu violență”.

Un alt amendament UDMR la Lefea adoptată de Camera Deputaților arată că: „În cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii de până la un an executarea pedepsei se realizează prin detenție la domiciliu, cu excepția persoanelor condamnate pentru fapte comise cu violență”. Potrivit unei propuneri a social-democraților prevederile din amendamentul UDMR „se aplică și persoanelor condamnate care mai au de executat 18 luni până la împlinirea fracției minime obligatorii pentru liberarea condiționată din pedeapsa inițială a închisorii mai mare de un an”.

În plus, în textul modificărilor este prevăzut că se consideră 20 de zile executate din pedeapsă pentru fiecare lucrare științifică publicată sau invenție și inovație brevetată.

„Caracterul științific al lucrărilor elaborate de către deținuți este stabilit, potrivit dispozițiilor legale, de către Consiliul Național al Cercetării Științifice, denumit în continuare CNCS, cu sprijinul logistic al Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, denumită în continuare UEFISCDI”, potrivit textului inițiativei legislative.

O altă modificare adoptată prevede că „învoirea din motive umanitare se poate acorda pentru soluționarea unor probleme sociale, medicale sau pentru sprijinirea familiei, precum și în caz de calamitate”.

Camera Deputaților a votat în plenul de miercuri în calitate de for decizional, astfel Legea ajungând acum la promulgare de către președintele Klaus Iohannis.