Misterul tezaurului antic ascuns de regele Decebal în albia râurilor. Apele au înghițit pentru totdeauna comorile dacice
Râurile din România au fost, de-a lungul timpului, martore ale unor povești fascinante despre comori ascunse și vestigii dispărute, care continuă să stârnească controverse și să alimenteze legendele locale.
Una dintre cele mai celebre istorii este cea a tezaurului ce a aparținut regelui Decebal. Conform istoricului latin Dio Cassius, înainte de cucerirea Daciei de către romani, Decebal ar fi ascuns o parte din comorile sale în albia râului Sargeția, identificat de unii istorici cu râul Strei.
Tezaurele antice au fost descoperite în secolul al XVI-lea, pe cursul Streiului, după unii autori în zona Hațegului.
„S-au aflat prin întâmplare acestea: în numitul râul Sargeţiei, pre care romanii îl cheamă Streiu, mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva.
Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.red. piese) de aur au aflat”, arăta cărturarul Gheorghe Șincai.
Pentru a realiza acest lucru, regele ar fi deviat cursul râului, ar fi îngropat tezaurul într-o groapă special săpată, apoi ar fi readus apa pe vechea albie, iar prizonierii care au participat la această operațiune ar fi fost eliminați pentru a păstra secretul.
Cu toate acestea, romanii au descoperit o parte din comori după ce un apropiat al lui Decebal, numit Bicilis, a dezvăluit locul ascunzătorii
În secolul al XVI-lea, o descoperire impresionantă a avut loc în albia râului Strei. Câțiva pescari au găsit accidental o cantitate mare de monede de aur, majoritatea aparținând regelui trac Lysimach. Se estimează că tezaurul cuprindea aproximativ 400.000 de monede și numeroase piese de aur.
O parte din această comoară a fost predată autorităților, însă o altă parte a dispărut fără urmă, alimentând speculațiile și legendele legate de comorile dacice.
Aceste povești evidențiază modul în care marile râuri din România au servit nu doar ca surse de apă și căi de transport, ci și ca locuri de taină unde comorile și vestigiile prețioase au fost ascunse, unele dintre ele rămânând pierdute sau dispărând în mod misterios de-a lungul timpului.
FOTO: Envato/Facebook
Citește și:
Coiful de aur de la Coțofenești, sub formă de căciulă împletită. La București se fac deja comenzi