Poetul EMIL BRUMARU a murit la 80 de ani: S-a retras în rezervația de ÎNGERI

Publicat: 06 01. 2019, 11:58

„În noaptea asta, cu puțin înainte de miezul nopții, poetul Emil Brumaru s-a retras în rezervația de îngeri. E greu să scriu, am amintiri cu el de peste 45 de ani. Pe la jumătatea anilor 70, când se năștea și în mine un fel de poet, dintre poeții ieșeni ai vremii, îmi plăceau cel mai mult cei cinci din generația numită 70 – Petru Aruștei, Dan Laurențiu, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru. I-am scris în ordinea în care ne-au părăsit, m-au părăsit. M-am bucurat de apropierea lor, am scris despre ei, i-am iubit mult, îi iubesc și acum.

Emil împlinise de curând 80 de ani și era într-o formă de invidiat, cel puțin așa mi se părea mie. Joi seara, a făcut un ACV, a fost internat la spital și supus terapiei intensive, în după- amiază își revenise, a spus poezii asistentelor, a mâncat, a glumit. După câteva ore, a venit vestea că a avut două stopuri cardiace și a intrat în comă. Am sperat totuși într-un miracol. Nu s-a petrecut. La 23:35 a plecat. A plecat, nu a murit, îngerii nu mor niciodată, se retrag numai în Rezervația de Îngeri, așa cum acum nu foarte multă vreme, prietenul nostru comun Luca Pițu s-a retras în păpușoi. La revedere, nu adio, prietene. Dacă ți-am greșit cu ceva vreodată, te rog să mă ierți. Multă putere Andreea, voi fi oricând la dispoziția ta…”, a scris scriitorul Liviu Antonesei, pe blogul său.

Emil Brumaru s-a născut în 25 decembrie 1938, în Bahmutea, Basarabia.

A devenit medic la Dolhasca, iar în anul 1973 a renunțat la meseria de medic și s-a dedicat scrisului.

Brumaru a fost apreciat în egală măsură atât de critica literară, cât și de publicul larg.

A debutat cu poezii în revista Luceafărul, iar editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri și Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia.

Cinci distihuri echivoce

Hai să-ți fac destăinuiri! 
Am iubit cândva un flutur.

El, cu aripi de te miri 
Cum de poate duce ciuturi

(Căci erau asa subțiri!) 
De vreo șase-șapte puduri.

Eu, extatic de-ngâmfat 
Că îl pot trânti în pat,

Să ne fim o clipă miri. 
Hai să-ți fac destăinuiri…

Emil Brumaru