Statele din Golf au așteptat cu nerăbdare sfârșitul incertitudinii provocate de războiul împotriva Iranului. Au așteptat redeschiderea Strâmtorii Ormuz, pentru un trafic maritim mai normal. Aceste țări au fost lovite de rachete și drone iraniene. Exporturile lor de petrol și gaze au fost perturbate din cauza dublei blocade a strâmtorii. Au au avut victime – în unele cazuri, decese – din cauza războiului.
„Pare puțin probabil ca statele din Golf să revină imediat la normal”, susține Nicholas Hopton, fost ambasador britanic în Libia (2019–2021), Iran (2015–2018), Qatar (2013–2015) și Yemen (2012–2013).
„Încrederea în fiabilitatea Washingtonului ca aliat a scăzut. Statele din Golf rămân dependente de proiecția de securitate strictă a SUA din bazele aflate în țările lor pentru a-și garanta apărarea.
Probabil vor încerca să intensifice implicarea diplomatică, în speranța reducerii amenințării unui nou conflict”, mai scrie Nicholas Hopton într-o analiză publicată de Atlantic Council.
Israelul a pierdut războiul dintre SUA și Iran. Aceasta este opinia predominantă în rândul israelienilor, dintre care doar 18% își exprimă sprijinul pentru acordul încheiat de Trump cu iranienii.
„Pe 1 martie, Trump a estimat că atacul american va continua doar „patru până la cinci săptămâni”. Entuziasmul lui Trump nu a fost niciodată împărtășit de premierul israelian Benjamin Netanyahu.
Acesta respinge conceptul de înțelegere cu conducătorii islamiști iranieni.
Ierusalimul are multiple preocupări. În ceea ce privește programul nuclear al Iranului – declanșatorul aparent al Operațiunii Epic Fury – memorandumul de înțelegere se limitează la promisiuni retorice, amânând mecanismele concrete de blocare a Iranului.
Nu mai puțin îngrijorătoare pentru Israel este starea relațiilor sale cu principalul său aliat. Trump a refuzat să împărtășească un text preliminar al memorandumului de înțelegere cu Netanyahu”, notează și Shalom Lipner, cercetător senior nerezident la Inițiativa Scowcroft pentru Securitatea în Orientul Mijlociu a Atlantic Council.
Siria va fi prea concentrată pe reconstrucția statului și a economiei sale pentru a se implica în conflictul Israelului cu Hezbollah în Liban.
„Dacă Israelul decide să își limiteze și să își consolideze pozițiile militare în Liban și Siria, ar putea exista o deschidere pentru un acord de securitate între Siria și Israel.
Fără un astfel de acord și fără ca Siria să se supună termenilor memorandumului de înțelegere SUA-Iran, există pericolul ca Israelul să continue să fie un factor destabilizator în Siria.
Per total, Siria are de câștigat de pe urma revenirii la o pace fragilă în regiune. Însă, în absența unui acord de securitate cu Israelul, Siria va fi expusă riscului ca Israelul să nu fie parte la memorandumul de înțelegere SUA-Iran.
Astfel, Israelul ar putea continua să desfășoare operațiuni militare pe teritoriul sirian pentru a-și consolida securitatea națională”, avertizează Jon Wilks, expert al Atlantic Council.
Acordul dintre SUA și Iran are implicații atât pozitive, cât și negative pentru Rusia.
Capacitatea Iranului de a bloca fluxul de petrol prin Strâmtoarea Hormuz a ajutat Moscova în două moduri.
După ce a fost anunțat acordul dintre SUA și Iran, prețurile petrolului au scăzut, iar veniturile Rusiei s-au redus.
„Unii au susținut că războiul din Golf a ajutat Rusia prin distragerea atenției guvernelor occidentale de la războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
Acordul dintre SUA și Iran, dacă se va menține, ar pune capăt acestui lucru.
Dacă acordul SUA-Iran va duce la încetarea atacurilor iraniene împotriva vecinilor săi, atunci Moscova poate spera că nu va crește cooperarea statelor din Golf cu Ucraina.
Acest lucru ar atenua, de asemenea, tensiunile apărute între Rusia și diverse state arabe din cauza ajutorului oferit Iranului”, notează și Mark N. Katz, doctor în filozofie și cercetător la Atlantic Council.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F06%2F8112155-hepta_mediafax_foto-dpa_hepta-8.jpg)
Atlantic Council: „Moscova poate spera că nu va crește cooperarea statelor din Golf cu Ucraina” / Foto – Mediafax
Din punct de vedere diplomatic și militar, în ochii Beijingului, conflictul din Iran a demonstrat limitele puterii militare americane.
China este mai izolată de criza din Iran decât majoritatea națiunilor. Petrolul și gazele reprezintă aproximativ trei sferturi din consumul total de energie în Statele Unite, comparativ cu mai puțin de o treime în China.
„În schimb, cărbunele rămâne principala sursă de energie a Chinei. Reprezezintă puțin peste jumătate din consum. Energiile regenerabile contribuie cu aproximativ o cincime până la un sfert.
Principala sa preocupare este stabilitatea economică globală în sens mai larg. Aproape toți ceilalți sunt mai dependenți de fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz”, scrie și Melanie Hart, directoarea principală a Centrului Global pentru China al Atlantic Council.
Principalul obiectiv al Beijingului a fost stabilizarea pieței globale a petrolului.
„Miercuri, ministrul iranian de externe, Seyed Abbas Araghchi, l-a informat pe ministrul chinez de externe, Wang Yi, despre noul acord.
Faptul că acordul lasă Iranului posibilitatea de a percepe taxe de tranzit navelor comerciale după șaizeci de zile sugerează că tot comerțul cu energie s-ar putea confrunta în curând cu un sistem de prețuri.
China se așteaptă, cu siguranță, să primească tarife favorabile în comparație cu Statele Unite”, mai scrie Melanie Hart.