Erdoğan se apropie din ce în ce mai mult de Occident, dar parteneriatul dintre Rusia și Turcia rezistă. De ce nu este Moscova îngrijorată de orientarea spre vest a Ankarei

În urma summitului NATO de la Ankara, relațiile dintre Turcia și aliații săi occidentali par să se fi îmbunătățit. Cu toate acestea, având în vedere profunzimea legăturilor economice dintre Rusia și Turcia, Kremlinul nu este îngrijorat de faptul că Turcia își va realinia fundamental politica externă.

Tensiunile persistente dintre Turcia și Occident pe o serie de probleme înseamnă că există puține șanse ca președintele Erdoğan să întoarcă spatele Rusiei.

GALERIE FOTO Vârtej uriaș de praf „Dust Devil”, surprins lângă Salonta

10:32

ULTIMA ORĂ RO-Alert în Tulcea. Țintă aeriană detectată lângă granița cu Ucraina

10:30

 Loading ...

Legăturile dintre Turcia și aliații occidentali au fost tensionate în ultimii ani.

• Turcia a achiziționat sisteme rusești de apărare aeriană S-400.
• SUA au impus sancțiuni.
• Turcia a fost exclusă din programul de avioane de vânătoare F-35.

Negocierile Ankarei privind aderarea Suediei la NATO au provocat, de asemenea, o frustrare considerabilă în capitalele occidentale, se arată într-o analiză publicată de New Eurasian Strategies Center.

Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdoğan / Foto – Mediafax

Recep Tayyip Erdoğan nu și-a schimbat poziția față de Rusia

Totuși, președintele Recep Tayyip Erdoğan nu și-a schimbat fundamental poziția față de Rusia. Rusia lui Putin rămâne un partener extrem de important pentru Turcia, cel puțin ca furnizor de energie.

• În anul 2024, aceasta a reprezentat aproape 50% din importurile de petrol ale Turciei și puțin peste 40% din importurile de gaze.
• Rusia furnizează, de asemenea, aproximativ 40% din consumul de motorină al Turciei.

Alte legături comerciale, în special în domeniul construcțiilor, sunt, de asemenea, valoroase pentru companiile turcești. Turismul din Rusia este o sursă importantă de venit. În anul 2025, aproape șapte milioane de ruși au vizitat Turcia.

Kremlinul consideră dependența economică a Turciei de Rusia ca o barieră majoră în calea unei reorientări autentice către Occident.

Prin urmare, se arată în analiză, Moscova tinde să interpreteze implicarea mai strânsă a Ankarei cu țările occidentale ca o serie de mișcări tactice și tranzacționale.

Mutările Ankarei pe relația cu Occidentul nu sunt percepute, la Kremlin, ca fiind o schimbare geopolitică fundamentală.

Recep Tayyip Erdoğan / Foto – Mediafax

Turcia, intermediar diplomatic valoros pentru Rusia lui Putin

Eforturile Ankarei de a-și îmbunătăți relațiile cu partenerii săi occidentali sunt determinate de cerințe economice pe care Moscova nu le poate satisface.

• Turcia caută urgent noi investiții de la parteneri comerciali consacrați, precum Germania, Olanda și SUA.
• Înaintea alegerilor prezidențiale și parlamentare programate pentru 2028, Erdoğan trebuie să stabilizeze moneda Turciei și să stimuleze creșterea economică.

Chiar Moscova recunoaște că decizia Turciei de a solicita readmiterea în proiectul F-35 – cu prețul abandonării investiției sale în sistemul S-400 – reflectă nevoile sale economice. Nu este vorba despre o schimbare de ideologie.

Turcia continuă să servească drept intermediar diplomatic valoros pentru Rusia lui Putin. După răsturnarea lui Bashar al-Assad în decembrie 2024, Turcia a mediat între Moscova și noile autorități de la Damasc.

Conștientă de propriile resurse militare limitate din regiune, Rusia a evitat să conteste intervențiile Turciei în Siria. Astfel, a reușit să mențină un acord coordonat care aduce beneficii ambelor țări.

Rusia a evitat să conteste intervențiile Turciei în Siria / Foto – Mediafax

Rusia și Turcia, cooperare strânsă în domeniul securității

La sfârșitul anului 2025, Turcia a facilitat întoarcerea personalului militar rus în sudul Siriei, în special în zonele populate în mare parte de druzi.

La începutul anului 2026, Rusia a contribuit la desființarea Forțelor Democratice Siriene Kurde și la integrarea lor în armata siriană.

Combaterea terorismului este un alt punct central al cooperării bilaterale în domeniul securității. Turcia și Rusia se confruntă cu amenințări din partea militanților din Orientul Mijlociu și consideră ISIS un pericol serios.

Cu toate acestea, opiniile lor nu coincid întotdeauna.

• Există divergențe în ceea ce privește PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) și YPG (Unitățile de Apărare a Poporului), facțiuni kurde cu sediul în Turcia și, respectiv, Siria.
• Turcia le consideră una și aceeași organizație teroristă, în timp ce Rusia nu le clasifică pe niciuna dintre ele ca atare.

Turcia și Rusia se confruntă cu amenințări din partea militanților din Orientul Mijlociu / Foto – Mediafax

Erdoğan își joacă atent toate cărțile

Există, de asemenea, un cadru bine dezvoltat pentru asistență juridică reciprocă. Ambele părți extrădează suspecți criminali căutați de cealaltă parte, deși acest lucru a implicat mai mulți cetățeni ruși decât turci.

Președintele Erdoğan continuă să poziționeze Turcia ca un loc neutru pentru negocierile dintre Rusia și Ucraina.

• Poate indica rezultatele negocierilor de la Istanbul din 2022.
• Poate argumenta prin înființarea Inițiativei pentru Cereale din Marea Neagră mai târziu în același an (deși aceasta a expirat în iulie 2023).
• Au existat și cele trei runde de discuții dintre Rusia și Ucraina din 2025.

În 2024, Turcia a găzduit cel mai mare schimb de prizonieri dintre Rusia și țările occidentale de la sfârșitul Războiului Rece.

În 2024, Turcia a găzduit cel mai mare schimb de prizonieri dintre Rusia și țările occidentale de la sfârșitul Războiului Rece / Foto – Mediafax

Asperitățile dintre NATO și Rusia, un avantaj în politica internă pentru Erdoğan

De altfel, asperitățile dintre NATO și Rusia constituie un avantaj în politica internă pentru Erdoğan.

• Un sondaj recent a indicat că 59% dintre turci au o opinie nefavorabilă despre NATO.
• Aceste atitudini reflectă convingerea larg răspândită că țările NATO aplică standarde duble preocupărilor de securitate ale Turciei, cum ar fi prin faptul că nu sprijină Turcia în eforturile sale de a învinge YPG-ul kurd.

Kremlinul, pe de altă parte, înțelege valoarea acestui sentiment anti-occidental din Turcia. Putin evită tensionarea relațiilor bilaterale, în ciuda existenței unor factori de iritare la Moscova.

• Putin păstrat tăcerea cu privire la rolul tot mai mare al Ankarei ca furnizor de apărare pentru Europa și Ucraina.
• A refuzat să confrunte Turcia cu privire la influența sa extinsă în Caucaz, în special în Azerbaidjan.
• Eforturile Turciei de a-și consolida influența în Asia Centrală, prin mijloace precum legături de transport îmbunătățite, cooperare în domeniul apărării și industriei, legături educaționale și alte forme de putere soft, nu au stârnit nici ele mânia Moscovei.

În ultimă instanță, concluzia este aceea că Moscova consideră că Ankara este încă suficient de aliniată intereselor Rusiei, în ciuda relației din ce în ce mai strânse cu Occidentul.