Un preot din Brașov și unul din Lepizig, primul cuplu de homosexuali care primește parohie

Publicat: 07 01. 2016, 10:22
Actualizat: 03 03. 2016, 05:33

Ciprian Matefy (33) și Stephan Rost (38), care până acum au oficiat slujbe în Saxonia, au fost prezentați consiliului bisericii din Sandesneben, care a dat aprobarea. Cei doi vor ține serviciul religios începând de la 1 aprilie.

Rost și Matefy s-au căsătorit în 2014. Aceștia erau preoți în Saxonia, dar Biserica protestantă de acolo permite conviețuirea cuplurilor gay în casa parohială numai în anumite condiții. În Biserica de Nord, mai liberală din acest punct de vedere, aceasta nu este o problemă. Biserica de Nord a adoptat în 2014 un regulament care aplică aceleași reguli pentru parteneriatele civile și cuplurile căsătorite.

Stephan Rost a crescut în Leipzig și a studiat teologia la Leipzig, Heidelberg și România. El este acum pastor în Dahlen, la est de Leipzig.

Matefy este născut în Brașov și a studiat teologia în România și Leipzig. El este în prezent pastor al Bisericii Trinitatis din Dresda. Cei doi s-au cunoscut la universitate și au locuit împreună timp de opt ani.

Site-ul de știri mopo24.de din Saxonia scrie că cei doi au fost nevoiți să plece, pentru că nu au primit aprobarea să locuiască împreună în casa parohială de la biserica din Dresda unde oficiază Ciprian Matefy. Pastorul român a primit brusc ordin de evacuare de la Dresda.

„Reglementările legale speciale pentru pastorii gay și lesbiene nu sunt simple pentru noi”, a recunoscut Ciprian.

În 2011, Sinodul bisericii evanghelice din Germania a stabilit că este posibil ca pastorii protestanți, femei sau bărbați să poată conviețui cu proprii parteneri homosexuali în parohie, scrie Vocea Transilvaniei.

Într-un interviu acordat atunci cotidianului Frankfurter Rundschau, fostul președinte al bisericii evanghelice în Germania între 1997 și 2003, Manfred Koch, a afirmat că raporturile homosexuale nu sunt contra Bibliei. Homsexualitatea face parte din posibilele manifestări ale sexualității umane, așa că trebuie să poată fi trăită public și nu pe ascuns.