Revoluție în stocarea datelor. Un mic cristal de sticlă poate păstra cunoștințele omenirii mii de ani. Rezistă la foc, apă și atacuri cibernetice

Un nou dispozitiv de stocare promite să schimbe radical modul în care ne păstrăm informațiile digitale. Cercetătorii au reușit să scrie date pe cristale de sticlă 5D care pot păstra întreaga istorie și cunoaștere a umanității timp de milenii, fiind practic imune la incendii, apă, lovituri și tehnici clasice de hacking.

De zeci de ani, omenirea se confruntă cu o criză a stocării pe termen lung. Mediile de stocare actuale au o durată de viață extrem de scurtă: un hard disk clasic rezistă aproximativ cinci ani, iar o bandă magnetică cel mult zece.

Odată ce această perioadă expiră, datele trebuie transferate pe dispozitive noi, un proces complex care consumă o cantitate uriașă de energie și resurse financiare. Soluția la această problemă pare să fi fost găsită, după decenii de studii, de echipe de cercetători din Marea Britanie și Statele Unite.

Ce este stocarea pe sticlă și cum funcționează cristalele 5D

O echipă de la Centrul de Cercetare Optoelectronică al Universității din Southampton a reușit o performanță istorică: a folosit lasere ultrarapide pentru a scrie întregul genom uman pe un cristal de sticlă 5D, de mărimea unei monede. Teoretic, și genomul oricărei specii pe cale de dispariție ar putea fi arhivat în acest mod, practic pentru totdeauna.

Sistemul este dezvoltat cu plăci sau cristale cu cinci dimensiuni (trei spațiale și două optice) care pot stoca până la 360 de terabytes. Acestea sunt fabricate din sticlă de cuarț pur, un material format în proporție de peste 99% din dioxid de siliciu.

Acest tip de sticlă este unul dintre cele mai durabile materiale de pe Pământ. Supraviețuiește focului direct, temperaturilor de până la 1.000 de grade Celsius, impactului unei greutăți de o jumătate de tonă, umidității extreme și chiar impulsurilor electromagnetice.

„Odată ce informația este înregistrată, materialul nu mai necesită energie pentru a o păstra și ar putea, teoretic, să reziste miliarde de ani”, a explicat dr. Peter Kazansky, expert în optoelectronică la Universitatea din Southampton.

Inovația care scade costurile: Trecerea de la cuarț la un material mai ieftin

Deși performanțele sticlei de cuarț sunt impresionante, materialul este scump, greu de fabricat, iar sistemele de scriere și citire cu laser sunt extrem de costisitoare. Pentru ca tehnologia să fie viabilă la scară largă, era nevoie de un format mai ieftin și mai rapid.

O soluție a venit recent de la echipa Project Silica a companiei Microsoft. Într-un studiu publicat în revista Nature, cercetătorii americani au demonstrat că pot stoca aproape 2 terabytes de date pe sticlă borosilicată. Acesta este un material comun, din care sunt fabricate eprubetele de laborator sau vasele rezistente de bucătărie.

Avantajul major este costul: sticla borosilicată este de aproximativ zece ori mai ieftină decât cuarțul și mult mai ușor de produs. Chiar dacă durata sa de viață estimată este de „doar” 10.000 de ani, aceasta rămâne o perioadă mai mult decât suficientă pentru păstrarea arhivelor istorice sau guvernamentale.

Arhive naționale sigure împotriva dezastrelor și a cenzurii politice

Formatul pe sticlă este ideal pentru stocarea datelor critice pe termen lung, vizând arhivele naționale, bibliotecile și marile muzee. Mai mult, natura stocării pe sticlă înseamnă că datele nu pot fi furate sau corupte prin metode tradiționale de hacking.

Această caracteristică de securitate capătă o importanță deosebită în contextul geopolitic actual. De exemplu, Centrul German de Calcul Climatic arhivează deja copii de rezervă ale simulărilor climatice vitale produse de cercetătorii din SUA, din cauza temerilor că accesul la aceste baze de date publice ar putea fi restricționat din rațiuni politice.

Limitele tehnologiei: De ce nu va înlocui imediat serverele clasice

În ciuda durabilității sale incredibile, sticla nu va înlocui prea curând uriașele centre de date comerciale folosite în prezent. Informațiile rulate de marile companii IT trebuie să fie modificate, actualizate sau șterse constant, acțiuni care nu sunt practice în sistemul caracteristic memoriei pe sticlă.

Totuși, ca metodă de backup absolut și seif pentru cunoașterea umană, cristalele de sticlă ar putea deveni în curând standardul de aur al arhivelor globale.