Un detaliu neobișnuit pe care puțini turiști îl observă la muzeul de lângă sanctuarul unde ORACOLUL de la Delfi prevestea viitorul

În urmă cu 2500 ani, la Delfi, grecii din toată peninsula balcanică se duceau la Oracolul de la Delfi, cunoscut  drept Pythia.  De obicei, se duceau reprezentanți desemnați de polisuri (orașe-state grecești) să se consulte cu Pythia înainte de luarea deciziilor, de la alegerea partenerilor și înființarea coloniilor grecești la voturile politice și declararea războaielor. 

Numele de „Delfi” provenea de la Delfine, șarpele care a trăit în regiunea Phocis, fiind ucis de Apollo, zeul muzicii, al artelor, al luminii și al sănătății. El mai era venerat și ca zeu al Soarelui, dar și ca patron al oracolului.

Cine era Pythia

Potrivit mitologiei, Apollo, care trăia pe versantul Muntelui Parnassus, vorbea prin intermediul Oracolului de la Delfi.  Titlul oracolului de la Delfi, Pythia, provenea de la Python, un alt șarpe gigantic care a fost ucis de Apollo.

Oracolul de la Delfi era în fapt preoteasă care cădea în transă, sub influența vaporilor gazului etan, care se scurgea din sanctuarul interior.

Așezată pe un trepied înalt, aurit, era o femeie în vârstă de peste 50 ani, care se îmbrăca și purta bijuterii pentru a semăna cu o tânără fecioară.

Cum era desemnat „Oracolul de la Delfi”

Inițial, Pythia era o tânără fecioară, dar după ce un anume Echecrates din Tesalia a răpit-o și a violat-o către finalul secolului al III-lea î.Hr., s-a decis ca doar femeile în vârstă să acceadă la titlu.

Pythia era selectată prin tragere la sorți după moartea predecesoarei sale, dintr-o breaslă de preotese ale Templului lui Apollo. Procesul de selecție nu este cunoscut cu exactitate, dar potrivit Ted-Ed, candidatele pentru a deveni „Oracolul de la Delfi” ar fi fost evaluate și selectate de către un consiliu.

Se spune că Oracolul învățase arta divinației de la surorile înaripate ale Muntelui Parnasului, Thriae, încă de pe vremea când Apollo își păștea vitele.

Unele au fost căsătorite, dar odată ce își asumau titlul de Pythia, preotesele încetau să mai aibă relații conjugale sau identitate individuală.

O zi din viața Oracolului de la Delfi

Pythia decidea când să facă profeții. Dimineața, ea stropea cu apă o capră. Dacă capra tremura, era o zi de profeție. Dacă nu, grecii, dar și străini veniți de pe meleaguri îndepărtate,  erau nevoiți să aștepte pentru o altă zi să consulte Oracolul.

Dacă era zi de profeții, ea se ducea într-o încăpere, unde sub influența vaporilor, rostea profeții ambigue (cum a făcut în cazul Atenei înaintea bătăliei de la Salamina, când a prevestit că orașul va fi apărat de un „zid de lemn” – triremele).

Pythia trebuia să ducă o viață austeră, să fie curată și să aibă un caracter bun. În vremuri obișnuite, doar o femeie care avea o educație bună și era cunoscătoare de istorie, politică, geografie, filosofie și artă, putea să devină preoteasă.

Ea avea un ucenic (un potențial succesor) care strângea crengi pentru a ține aprinsă flacăra eternă de la vatra sacră și făcea curățenie.

Ce a mai rămas din Sanctuarul de la Delfi

Turiștii care vizitează complexul de sanctuare de la Delfi pot admira ruinele Templului lui Apollo din secolul al IV-lea î.Hr., o replică după Columna Șarpelui dedicată Bătăliei de la Plateea din 479 î.Hr. de la altarul lui Apollo,  Tezaurul Atenei, Tolosul Atenei, Teatrul din Delfi, unde se desfășurau Jocurile Pitice, și stadionul cu o capacitate de 6.500 de spectatori, construit din a doua jumătate a secolului IV î.Hr.

Jocurile pitice

La Jocurile Pitice, una dintre cele patru Jocuri Panelenice, participau la competiții de atletism și artă nu doar bărbații, dar și femeile. Erau organizate festivaluri muzicale dedicate lui Apollo, iar concurenții cântau la liră și flaut, recitând poezii.

Bărbații concurau la alergat, aruncat sulița, alergare în armura de hoplit, wrestling, box sau pankration (lupte cu mâinile goale, cu lovituri – arte marțiale mixte) și Pentathlon (sărituri lungi, aruncare cu sulițe și discuri, alergare de cursă scurtă și wrestling). De asemenea, se organizau și curse de călărit și cu care. Câștigătorii primeau o coroniță cu frunze de dafin.

La Muzeul de Arheologie din Delfi, vizitatorii pot admira exponate spectaculoase, precum sculptura criselefantină realizată din aur și fildeș, dedicată zeiței vânătorii, Artemis, sora geamănă lui Apollo.

Un alt exponat fascinant este Sfinxul din Naxos, o creatură cu trup de leu, aripi de vultur și cap de femeie.

La muzeu sunt expuse statuile sculptorului Polimedes din Argos, înfățișând doi tineri bărbați atleți, în pielea goală, din 580 î.Hr. Herodot a scris în „Istoriile” sale că acestea îi înfățișau pe Cleobis și Biton, cei doi frați care și-au transportat mama, Cydippe, o preoteasă de la templul Herei, pentru a o duce la timp la un festival.

Pentru că boii de tracțiune nu au fost găsiți, frații s-au înjugat la carul mamei lor și au condus-o 10 km până la Templul lui Apolo din Delfi, unde au murit de la epuizare. Solon i-a dat prezentat drept un exemplu de „cei mai fericiți bărbați din lume” când Cressus, regelui Lidiei, l-a întrebat „cine era cel mai fericit om din lume?”.

Istorii de azi susțin că statuile i-ar ilustra pe Castor și Polux.

Cel mai admirat exponat al Muzeului este această statuie din bronz: Auriga din Delfi, un căruțaș (sau vizitiul – există o constelație dedicată).

Auriga din Delfi, cunoscut și sub numele de Heniokhos , este o  sculptură antică în bronz, care ilustrează un căruțaș  în mărime naturală (1,8 m). Statuia  a fost descoperită în 1896, la Sanctuarul lui Apollo din Delfi.

Aceasta a fost sculptată pentru a comemora una dintre victoria tiranului Polyzalos din Gela (în Sicilia) și victoria căruțașului său la Jocurile pitice din 478 sau 474 î.Hr., care au avut loc la Delfi în onoarea lui Apollo.

Deși numele sculptorului este necunoscut, aceasta seamănă stilistic cu statuile turnate în Atena, cum ar fi Apollo din Pireu, despre care se știe că este de origine ateniană.

O inscripție de pe baza de calcar a statuii indică faptul că aceasta a fost dedicată de către tiranul Polyzalus.

Figura este a unui tânăr, așa cum o demonstrează buclele sale laterale moi.

Brațele sunt întinse pentru a ține hățurile, atunci când face turul victoriei în jurul unui hipodrom.

Remarcabilă este ingeniozitatea cu care a fost realizată sculptura din bronz: puțini turiști observă genele și irisul detaliat din ambii ochi.

Sursa Foto: Envato | Profimedia

Autorul recomandă:

• Dilema statuii din BRONZ de la Artemision, descoperită în urmă cu 100 ani. Istoricii nu au deslușit misterul nici acum
• Prețul „UIMITOR” plătit de un turist român pentru a lua o masă cu preparate tradiționale grecești lângă Acropola din Atena