Sabin Bădulescu, campion de skandenberg: „Oamenii din skandenberg nu sunt agresivi, nu este un sport de contact”
Cel mai mare campion de skandenberg român spune care sunt riscurile sportului și care sunt greșelile care îi pot duce pe sportivi la accidentări grave. Urmăriți emisiunea integrală pe Youtube.
Sabin Bădulescu, campion mondial și european, a vorbit în cadrul emisiunii „Martorii” despre riscurile la care este supus un sportiv în timpul unei competiții de skandenberg. Acesta povestește că, în general, cei care practică acest sport nu sunt persoane agresive sau violente. Cazurile în care competitorii se atacă sunt rare și cel mai des se întâmplă când sunt competiții cu străini, explică acesta.
„Noi nu suntem niște oameni agresivi, pentru că nu e sport de contact. Noi avem contact unul cu altul, dar nu ne lovim. Din tensiune pleacă totul. Noi nu ne lovim, nu ne agresăm. Una e să-ți dau o palmă, alta e să tragă de 10 ori mai multă forță decât să-ți dau o palmă cu o mână care trebuie să tragă într-o direcție. Nu trebuie să te lovesc sau să te umilesc, sau să te provoc. E strict de măsurare a forței. S-au bătut doi ruși, a fost grav de tot. Culmea e că erau și legați de mână. Până să îi dezlege, au început să-și dea peste masă, masa fiind între ei, ei legați la masă, își dădeau cu cealaltă. După aceea a apărut și un sport. Tot așa, îi leagă și se lovesc cu cealaltă mână. Wrestling, combat, ceva. Și e foarte popular, să știi, e mai popular decât cel cu palmele. Și decât skandenberg.”
Sabin a vorbit și despre cazurile în care sportivii ajung să aibă fracturi serioase după un meci. Aceste situații sunt datorate, spune el, unei execuții neproprotionate. Pot exista cazuri în care amatori, dar și persoane care participă la competiții, să se rănească. Se poate ajunge la fracturi serioase, mușchi sau oase rupte.
„Nu e mit. Și din păcate s-au rupt foarte multe mâini. S-au rupt și la mine două. Între oamenii care sunt foarte puternici din alt sport sau care nu au făcut skandenberg, măcar să înțeleagă despre ce e vorba, ei încearcă, având forță încep să împingă că nu mai au forța de centru care delimitează care e mai puternic în mare parte într-un meci de skandenberg și schimbă o poziție. Care începe să pună o presiune pe umăr, din umăr, pe brachioradialis, pe acest os și el nu se rupe așa, culmea, se rupe ca prin stoarcere. Umărul întoarce în interior, iar cotul deschide. Și la un moment dat crapă. Și s-au rupt foarte, foarte multe. S-au rupt amatorii, făcând pe bar sau de Crăciun. Deci fac prima oară skandenberg și se produc foarte multe accidente. Și la skandenberg, când efectiv ajung în zona aia, dar sunt vaccinați, sunt majori, bagă și ce bagă în ei, și forțează în zona aia, mai au un pic să câștige meciul, forțează, dau totul. Ai fi surprins dacă ți-aș spune că oasele se refac cel mai repede, tendoanele se refac mai greu, și te-ai prefera să nu se rupă tendonul sau mușchiul, dar oasele se sudează, dau drumul la tratament din nou băieții, și dacă îi vezi după trei luni și astea, iar fac. S-au rupt când au tras ei. S-au rupt mușchii, da. S-a rupt bicepsul… N-am avut nici noi să rupem foarte mulți. Nici ai noștri nu au fost rupți. S-au mai accidentat, să zic, 2-3 în decurs de 10-15 ani.”
Astfel de accidente grave, spune invitatul, au loc destul de rar. În cadrul competițiilor oficiale nu au avut loc mai mult de 2-3 accidente în peste 10 ani.