Cu cârdul la Cotroceni și cu toată viteza spre „normalitate”!

În Sala Unirii, un mare covor de un albastru regal desparte interlocutorii. Nu plutește zumzetul vesel al vreunei recepții. Aleșii națiunii îl așteaptă pe Traian Băsescu să îl informeze că îl vor pe Victor Ponta în fruntea trebilor acum, dar și după ce prezidentul va fi doar cetățeanul Băsescu.

Președintele își trece invitații în revistă și îi gratifică cu o fluturare de mână. Covorul este prea lat și ei prea mulți. Totul este de un formalism înțepenit, deși înainte s-a trudit la menținerea suspansului. Kelemen Hunor cască sănătos în pumni, Victor Ponta își suflă judicios nasul, Varujan Pambuccian este statuia melancoliei incurabile. Oamenii președintelui au mine posomorâte, de diferite intensități. În jumătate de oră s-a mântuit și apare hârtia de încoronare a lui Ponta,V.V.

Odată marcat momentul, vorba clasicului în viață Ion Iliescu, puternicii zilei s-au întors la treburile pământene, pragmatice și mai ales negociabile. Președintele și oamenii săi posomorâți au rămas să mediteze la cum să-și umple timpul până la proxima întâlnire nocturnă sau doar restrânsă. Sau cum să își plângă durerile cu farmec pe la Bruxelles, că în țară nu prea au mai rămas umeri primitori pe care să jelești. Din acest soi de meditație urzicătoare, Traian Băsescu ar putea învăța să fie un președinte cum nu a mai fost și cum ar fi trebuit să fie.

Răstimp, departe de palatul bântuit de amoc, cuvântul de ordine este „în viteză, spre liniște”. Doar că liniștea nu prea e. Marele trib al USL s-a pus gospodărește la masă și zăngăne dodecafonic în farfurii. Vrea, cere, îi este foame! Probabil că Victor Ponta își roade cravata mai abitir ca Mihail Saakashvili când dăduseră rușii buzna în Georgia. Trebuie să îi împace pe alde Oprișan, Mazăre, pe liberalii plini de hachițe, ba și pe maghiari. Din pricină că vrea să fie mai catolic ca Papa, a cam stricat idila cu un Crin Antonescu, cățărat pe un Everest al ifoselor. Poate de asta, Victor Ponta, trecut accelerat de vârsta „cârlanului”, vrea „elementul” UDMR pentru întărirea și liniștea proprie.

Curios cum toate aceste vânzoleli se fac în numele instalării normalității. Toți cei care se cred oamenii zilei stau cu normalitatea pe buze. Normalitatea și liniștea au fost scoase de la naftalină și vor fi proclamate locuri comune. De obicei, ne dorim amarnic ce nu putem avea. Așa e și cu normalitatea ademenitoare pe care o vinde USL. Și pe care a vândut-o și PDL&co.

Și totuși, azi, 17 decembrie, undeva este liniște și este și normalitate, dar altfel. La Timișoara, amintirea Revoluției este încă păstrată cu îndârjire de o mână de oameni. Pentru ei, normalitatea stă în rememorare și lacrimi pentru acei morți atât de tineri, de necugetați și de idealiști.