Ce nu simte Crin Antonescu

Pe domnul Crin Antonescu îl încearcă sentimente atât de puternice, încât nu le mai poate ține doar pentru sine și le împărtășește publicului. Se simte, de exemplu, „profund jignit”, când îl vede pe Traian Băsescu cum, bucuros și sigur pe sine, „își bate joc” de Victor Ponta, susținând că acesta s-ar fi convins singur s-o nominalizeze pe Codruța Kovesi la DNA. „Aceste lucruri îmi lezează orgoliul meu, dar și a milioane de români”, răbufnește liderul liberal, pe bună dreptate, șeful statului luându-ne de proști, pe toți, în această chestiune. Se petrec însă, în viața politică, și alte evenimente, revoltătoare pentru milioanele de cetățeni la care se referă dl Antonescu. Cum domnia sa tace mâlc de această dată, s-ar putea trage concluzia că nu mai rezonează cu aceștia, iar orgoliul său nu este în niciun fel afectat.

Ce simțit, totuși, când l-a văzut pe asociatul său politic, Dan Voiculescu, făcând o ultimă, disperată încercare de a scăpa de judecată, prin cererea adresată instanței de a retrimite dosarul său la DNA, instituție la care – afirma, zilele trecute, Crin Antonescu – liderul PC nu mai avea niciun interes? Uite că avea și încă unul mare până ieri, când magistrații i-au respins solicitarea, decizând să continue procesul în care figurează ca inculpat pentru un prejudiciu de 60 de milioane de euro, adus statului la privatizarea ICA. Îi ține pumnii, acum, dl Antonescu, este năpădit de compasiune față de „victimă”, de indignare față de „justiția băsistă”, ori îl încearcă o ușoară jenă din cauza tertipurilor partenerului său, care a jucat ping-pong nu doar cu dosarul, ci și cu mandatul de senator, obținut cu sprijinul USL? Nu știm, președintele PNL e discret în această privință.

Dar când asistă, ca lider de partid, de alianță și de Senat, la constituirea unei comisii de anchetare a procurorilor, în fruntea căruia s-a pus primul informator deconspirat al Securității și primul „naș” din presă, Sorin Roșca Stănescu? Simțul moral al domniei sale nu suferă niciun pic? Nu se îngrijorează la gândul că o astfel de comisie va fi receptată la Bruxelles drept o acțiune de intimidare a magistraților – ceea ce și este -, o imixtiune politică în treburile justiției, subliniată alături de altele într-un nou Raport MCV negativ? Dacă lui Dan Voiculescu nu-i putea cere să renunțe la a-și salva pielea, asupra parlamentarilor liberali, când vrea, are autoritate, iar prima comisie din istoria Parlamentului, care-i vizează pe procurori nu s-ar fi înființat fără binecuvântarea lui Crin Antonescu. Nici deputatul PSD Iordache nu s-ar fi plimbat cu amendamentul în gură, dacă șefii USL s-ar fi dezis public de tentativa sa de a-i scăpa pe penalii interceptați pe mandat de siguranță națională. Dar Victor Ponta se dă ocupat cu guvernul, iar Crin Antonescu nu se deranjează pentru astfel de amănunte.

Sensibilitățile, orgoliul liderului liberal nu ar fi de mare interes, dacă acesta nu ar candida la Președinția României, fiind cotat, în lipsa unui rival de forță, cu cele mai multe șanse de a fi ales. Ar putea fi al patrulea -escu la Palatul Cotroceni, sinteza desăvâșită a celorlați trei, dar, mai ales, reîntruparea primului și a ultimului dintre ei. Căci domnul Antonescu are trufia și agresivitatea lui Traian Băsescu și toleranța față de corupție a lui Ion Iliescu, fiind, în comparație cu „cinstitul”, doar mai puțin sărac.