Fiscul românesc câștigă la tombola chinezească

Trebuie să recunoașteți că ideea ministrului de Finanțe, Daniel Chițoiu, susținută de secretarul său de stat, Dan Manolescu, cea cu tombola, este maximă: „Ca să eliminăm evaziunea, vom organiza tombole. Premiile ar putea fi ori contravaloarea bonului fiscal – dacă bonul fiscal este de un leu, atunci premiul poate fi de un leu – ori ar putea fi chiar și un autoturism” spune omul.
Când ar putea fi „chiar și un autoturism”, când depunem bonul fiscal de la alt autoturism sau se potrivește și la „cuponul” de un leu?! Și povestea cum ar fi?! Colecționăm un an întreg bonuri fiscal de un leu, trei sau cinci, în speranța că vom câștiga o suzetă, o pâine fără sare sau un gem de coacăze și, dacă ne ajută Dumnezeu, „chiar și un autoturism”?
Vă dați seama ce industrii poate dezvolta ideea finanțistului?! Se vor produce pe scară largă „teșcherele” pentru bonuri; se vor înființa linii de maxi-taxi pe rutele „de depunere”; se vor deschide școli profesionale pentru „manipulatorii de bonuri”; vor fi inventate cititoare de bonuri „anti-falș”; mogulii vor deschide teve-uri „nișate” pe show-uri de extragere.
Vă imaginați gospodinele, cum or să facă ele „piața de bonuri”?! Cum vor ajunge acasă cu plasa de zarzavaturi într-o mână și punga cu bonuri în cealaltă? Cum vor „organiza” clasoare pentru chitanțe, facturi și bonuri fiscale, pe care, cu timpul, le vor scoate la schimb, ca pe mărcile postale ori fiscale? Cu siguranță, urmează să apară „programul rabla pentru bonuri”. Toate speranțele vor renaște.
Apoi, nu e de lepădat nici sistemul: „no receipt, no pay”. Noroc că nu-l înțelege toată lumea. Păi, la câți fomiști și șmenari pleacă deja neplătiți, asta le-ar mai trebui, să afle că bodega e obligată să le dea bon fiscal. Să vezi atunci scandaluri, sticle sparte în cocoașa nasului, frapiere făcute guler peste amigdalele umflate. Cum să-ți ceară un drojdier de cursă lungă bon fiscal, când el nici nu știe cum arată?! A, dacă-i explică cineva la trezie că pe chestia cu bonul poate participa la tombola lui Manolescu, atunci mai stăm de vorbă. Întrebarea e, dacă nu vede bonul, fiind chior de beat, mai poate plecă el, chiar și neplătit?!
O fi valabil sistemul în Grecia ori în China sau în restaurantele „Mareșalului”, Ion Antonescu, întrucât îl calcă lume subțire, ștaif, Dolce & Gabbana. Păi, cum să te porcăiești la o plecare nesimțită din lipsă de bon fiscal, când tu tocmai de-aia ai ieșit la stabiliment, ca să se vadă că ai cu ce.
Să mi-l arătați și mie pe românul ăla subțire, mâncat și băut, pe care, la final, îl interesează bonul fiscal! Haida de, înseamnă că nu-l cunoașteți pe român, când e el cel mai „culant” – când dă șpagă la chelnăr.
Așa că, toate prostelile astea de adormit vigilența fiscului, în opinia mea, n-au niciun viitor. Mă miră însă că, în loc să dezvolte astfel de fantezii anti-evazioniste, finanțiștii n-au luat în serios singurul sistem viabil de care, culmea, a povestit chiar „tatăl tombolei”.
„Bulgarii au toate casele de marcat legate online și, implicit, evidența tuturor bonurilor fiscal”.
Așa da! Acesta poate fi un sistem antifraudă, cu adevărat, serios. Dar costă. Și apoi, parcă tot chinezăriile sunt mai tentante decăt bulgarii ăștia scrufuloși la datorie.
„Din câte știu eu, un sistem de tombolă cu premii există în China”, zice Manolescu.
Așa suntem noi, românii: când e vorba să facem un lucru temeinic ne facem „chinezi”. Că de aia ne-au luat-o și bulgarii înainte.