Ministrul culturii Gold Corporation

S-a smuls din pacea cabinetului său, unde ascultă Handel, și s-a dus să ronțăie un biscuit la Parlament. Acolo, coborând 1900 de ani în puțul istoriei, le-a explicat senatorilor și deputaților profani, din comisia specială de ce aprobă exploatarea industrială a aurului la Roșia Montană. „Ministerul și-a formulat poziția răspunzând unei sarcini de Guvern, aceea de a asigura într-un fel ca acordul cu RMGC sa fie modernizat, sa fie adus la standardul secolului 21. Tot ce însemnă patrimoniu național să nu se afle sub niciun fel de pericol”, a spus el, după care a enumerat angajamentele negociate cu compania minieră Gold Corporation – conservarea a 7 km de galerii romane, un parc arheologic și un altul tehnologic și restaurarea a 41 de clădiri istorice – și a încheiat apoteotic: „Eu am încredere că dacă litera acestuia acord este respectată în 10-12 ani vom putea băga Roșia Montană pe lista patrimoniului UNESCO”.

Personajul amator de gustărici și de muzică barocă este ministrul Culturii, Daniel Barbu. Domnia sa a dat, în sfârșit, de bine, după ce a asudat făcând panegiricul USL pe la televiziuni, și nu vrea ca această stare plăcută, în care s-a cufundat de vreo nouă luni, să se încheie, din cauza vreunei reacții neconcordante cu ordinele șefului ierarhic. Așa cum zice, a primit o „sarcină” pe linie guvernamentală și s-a conformat. A dat o fugă la Roșia Montană, a văzut „cu ochiul liber” – recunoaște că nu există o evaluare din partea statului – investițiile de 32 de milioane de dolari făcute de RMGC și a conchis că patrimoniul istoric va fi salvat. De-atunci, a ignorat, cu desăvâșire, toate organizațiile și forurile care susțineau contrariul, inclusiv devastatorul raport al Academiei Române, hotărând pectoralii dumnealui că Roșia Montană nu este demnă de UNESCO. A mințit că nu are atribuții în acest sens, deși statul formulează cererea, și că nimeni nu a apelat ministerul să înceapă demersurile, deși Asociația ARA a depus o solicitare de nominalizare a zonei în patrimoniul UNESCO în 2009  și a reluat-o în 2010. Pe scurt, ministrul Barbu a refuzat să ia în calcul propunerile care nu se potriveau cu intențiile Gold Corporation. Istoric de formație, Daniel Barbu se dovedește inamicul istoriei naționale. „Distrugerea comunității Roșia Montană, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea populației, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici și mutarea unor cimitire, este inacceptabilă. Exploatarea preconizată periclitează grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume și de mare valoare istorică și culturală”, se arată în Raportul Academiei Române. Nepăsător, ministrul ronțăie resturile aruncate de Gold Corporation: „Acum avem în brațe un număr de case – 41- și aceste galerii, pe care dacă nu le face cine investește acum, va trebui să le facem noi și va costa”. Socoteală meschină, dar la atâta  se reduce viziunea ministrului culturii RMGC.