Simona trebuie să-și tragă sufletul

În seara asta, bula de sclipici mediatic în care a fost închisă Simona de când e celebră s-a spart. Poate afla cu această ocazie câți o prețuiesc cu adevărat și câți falși admiratori are.
De câtăva vreme încoace, asumându-mi insultele unui număr impresionant de idioți agresivi, tot am scris și am vorbit încercând să atrag atenția asupra problemelor pe care le-ar putea avea Simona la US Open. Asupra faptului că nu e un număr 2 mondial real, asupra chimiei proaste sau chiar inexistente dintre ea și antrenorul Wim Fisette. Pentru că îi apreciez foarte mult stofa de campioană și seriozitatea mi-am permis să-i spun că nu stăpânește anumite procedee și faze ale unei partide de tenis și că aceste lacune sunt adesea ascunse de excelentul ei joc stânga-dreapta de pe fundul terenului. Dar dacă dai peste o adversară cu care jocul ăsta nu mai ține, ce faci? Ai o variantă B?
Lucici-Baroni ne-a arătat că Simona nu o are. Croata, care, în ciuda vârstei și vieții nefericite, se vede limpede că a fost în Arcadia vârfurilor tenisului, a refuzat inteligent jocul de regularitate al Simonei, atacând tot timpul, lovind decisiv de câte ori a avut ocazia și chiar când n-a avut-o. Firește că a și greșit mult, dar au fost greșeli luate în calcul, ținta fiind un procentaj winners-errors pozitiv. Practic, Lucici a decis majoritatea punctelor, câștigate sau pierdute, împiedicând-o pe Simona să-și facă jocul. Și a mai folosit, iarăși, foarte inteligent tactic, procedeul contre pied: știind demarajul excepțional al Simonei, a trimis de multe ori mingea acolo de unde Simona tocmai pleca în sprint, nu în partea de teren liberă.
Meciul a fost o adevărată tomografie a punctelor slabe ale Simonei, făcută de o jucătoare „grea”. Spuneam după meciul din turul întâi, că Simona nu arată bine tocmai în punctul ei forte, psihicul, că are momente de confuzie și nesiguranță. Cu Lucici, a făcut greșeli cedând mental în momente-cheie ale partidei: în primul set, la 5-4 pentru ea și serviciul, două duble greșeli. La ultima minge a tiebreak-ului, la 6-7, dublă greșeală. La 2-4 în setul 2, și-a pierdut serviciul cu dublă greșeală.
E o vorbă franțuzească pentru ce i se întâmplă Simonei: Ni cet excés d’honneur, ni cette indignité. Ea nu a meritat onoarea poziției actuale în clasamentul mondial, dar nici măgăriile celor care se vor năpusti asupra ei nu le merită.
Și povestea unui trib din Amazonia. Mergând cu exploratorii albi prin junglă, băștinașii cărăuși s-au oprit într-o zi așteptând. Ce? Să ne ajungă sufletele din urmă, le-au spus ei albilor. Mergem prea repede și ne lăsăm sufletele în urmă.
Cred că Simona trebuie să-și tragă acum sufletul. Să iasă o vreme din vârtejul care a luat-o pe sus de un an încoace. Să se gândească singură la ce-a fost și ce trebuie să fie. La ce are de învățat și de schimbat.
Pentru mine, Simona Halep rămâne miezul de stea în care am toată încrederea.