Arogantul se întoarce pe partea cealaltă

La o săptămână după alegeri, Klaus Iohannis crește în încrederea românilor, Victor Ponta scade. Lucru previzibil, dat fiind faptul că alegătorii tind să se însoțească cu cei care câștigă. Se va menține însă această tendință și în lunile următoare?

Trecut prin presă ca rapidul prin Băicoi, sondajul IRES din ziua de luni rămâne unul extrem de interesant. Nu mai puțin decriptările sociologului care l-a realizat, Vasile Dâncu, făcute pentru gândul.

Avem un președinte ales, care, de la 30 de procente obținute în primul tur, sare la 55, în cel de-al doilea – nota bene, procent „extras” dintr-o participare electorală mult mai mare decât aceea din 2 noiembrie. Carevasăzică, vreo trei milioane de oameni „s-au lăsat convinși”, între cele două chemări la urne, să-l voteze pe Iohannis – sau, mă rog, la rigoare, doar parte dintre ei, cealaltă votând împotriva lui Victor Ponta.

ANCHETĂ DNA a reținut doi inspectori de la Biroul Vamal de Frontieră Constanța pentru luare de mită. Ce șpăgi ar fi luat cei doi

15:23

ULTIMA ORĂ Fostul șef ADR, cel căruia vicepremierul Oana Gheorghiu îi trimitea “mailuri exploratorii” pentru contracte cu Schwarz, rupe tăcerea. Anunță că ia în calcul să sesizeze DNA și denunță pentru Gândul presiunile la care a fost supus de vicepremier și subordonați

15:10

„Această revoltă la urne, combinație dintre facebook și televiziune, a fost cea care l-a adus pe Klaus Iohannis la Cotroceni”, spunea Vasile Dâncu, la Interviurile Gândul.

La numai patru zile de la încheierea celui de-al doilea tur de scrutin, încrederea în Iohannis urcase deja la 61 la sută. „Deci, 10 la sută din votanții lui Ponta, intervievați de operatori, au migrat către Klaus Iohannis. Și nu au migrat numai ca declarație retroactivă, ci și ca intenția de vot, întrucât acum, iată, Iohannis a mai câștigat 10 procente, ajungând aproape de 65 la sută”, mai spunea sociologul. Și când asta? Chiar înainte de „evadarea” în Dubai a premierului, cel care ne anunțase, cu lacrimă, că are nevoie de o reculegere scurtă, în sânul familiei. Cum a fost înregistrată escapada?

„Mi se pare că un fapt cotidian oarecare, un fapt fără importanță politică deosebită, a înregistrat în zona rețelelor de socializare o rezonanță extraordinară. Un fel de continuitate a mobilizării de duminică. Un fel de coadă de cometă. Și nu ar fi exclus ca acest lucru să aibă impact asupra imaginii lui Victor Ponta; asupra încrederii generate. (…) Este cert că a existat un ecou negativ extins pe zona rețelelor de socializare”, opina Vasile Dâncu.

Să considerăm, deci, parcimonios, că președintele ales a mai bifat, în contrapartidă, cinci procente, ajungând aproape de 70 la sută.

Aceste fapte, coroborate cu răspunsul-surpriză al unui procent de 55 la sută dintre alegători, cum că „țara se îndreaptă în direcția bună” – primul rezultat cu valoare pozitivă, pe temă, din România anilor din urmă -, ne arată un Klaus Iohannis solid poziționat din punct de vedere politic și electoral.

Vasile Dâncu ne temperează, totuși, optimismul, atenționându-ne asupra următoatei chestiuni: „Această bulă emoțională, cum se numește ea în sociologie – moment de vârf și reminiscență a contagiunii din duminica celui de-al doilea tur – durează două-trei luni, urmând ca oamenii să revină, cumva, la trenduri normale: încrederea în instituții scade la cote apropiate de cele inițiale, iar încrederea în președinte, în președinție, începe să scadă și ea, ușor, după perioada de entuziasm”.

Ca o condamnare la a ne-nvârti, mereu, în cerc. Cutuma sociologică spune că din asta nu putem ieși, întrucât oamenii, alegătorii, așteaptă de la președinte să declanșeze o schimbare rapidă, prin măsuri care îi depășesc, evident, „status-rolul”.

Dar dacă președintele, cintind foarte atent istoria lucrurilor întâmplate, remarcă, în interpretarea sociologică, ca fiind tot mai des pomenite, câmpuri de luptă precum „facebook” și „rețelele de socializare”?! N-ar putea trage el concluzia definitivă că acest mediu a devenit, deplin, „agora” sa politică? Tribuna de la care poate comunica, nemijlocit, cu poporul său, fără teama de a fi acuzat de „implicare” nejustificată?

Nu poate afla el, de aici, ce vrea poporul său? Nu poate căuta soluții, împreună cu acesta? Nu poate iniția dezbateri, cu adevărat, publice?! Nu poate trage concluzii, pe care să le comunice participanților la guvernare, dacă aceștia ignoră mediul?

Între timp, pierzătorul alegerilor, Victor Ponta, s-a întors din Dubai în țară cu o aroganță sporită și cu sete de răzbunare. L-am văzut vorbind în această după-amiază în Parlament. Nu înțelege ce i s-a întâmplat. Spune că a plătit „prețul politic”, dar nu pricepe unde e buba. Nu i-a împiedicat pe români să voteze, au fost doar „mici inadvertențe”. Nu are de gând să plece, vrea să facă mici coafări ale Guvernului. Sondajul IRES citat spune că Victor Ponta a pierdut 10 la sută dintre cei care l-au votat și care azi, după o săptămână, jură că au votat cu Iohannis. Cât timp îi va lua PSD-ului să constate că Victor Ponta a devenit o piatră de moară care-i va trage pe toți la vale?