Când Rabin a fost comparat cu Mussolini

Zic „politicienii” și nu „opinia publică”, fiindcă oamenii sunt din ce în ce mai preocupați de necazurile zilnice, generate de o economie în recesiune și de multiplele amenințări la adresa securității statului. Nici măcar condamnarea, la sfârșitul anului trecut, a fostului premier, septuagenarul Ehud Olmert, la 18 luni de închisoare cu executare pentru corupție (o premieră absolută în Israel) n-a prea răcorit pe nimeni.

Un documentar (care merită văzut) despre Netanyahu, difuzat pe 5 ianuarie de Frontline, a răscolit mai vechi resentimente. Din tot filmul, care conține numeroase mărturii, cea a lui Martin Indyk ține pagina întâi a ziarelor. Fostul ambasador al Statelor Unite în Israel (1995-1997, 2000-2001), fostul însărcinat special al președintelui Obama în Orientul Mijlociu, actualmente vicepreședinte al unui influent think tank din Washington, își amintește un episod petrecut la funeraliile premierului Yitzhak Rabin. Atunci, la căpătâiul fostului premier, liderul Opoziției, Benjamin Netanyahu, i-ar fi șoptit diplomatului american: „Uită-te la asta: e un erou acum, dar – dacă nu era asasinat – l-aș fi bătut în alegeri, iar apoi ar fi intrat în istorie ca un politician ratat”.

Cabinetul premierului a negat vehement că un astfel de episod ar fi avut loc, aducând ca argument secvențe de la mormânt, de pe Muntele Herzl, din care reiese că Indyk și Netanyahu nu au stat alături. Fostul ambasador s-a grăbit precizeze, pe twitter, că nu acolo s-au petrecut lucrurile, ci la cataflacul lui Rabin din Knesset, cu o zi înainte. În fine, partidul premierului Likud a simțit nevoia să dea o declarație oțărâtă, în care să amendeze „minciuna sfruntată” a lui Indyk.

De ce a simțit fostul ambasador, evreu el însuși și un fin cunoscător al Orientului Mijlociu, să facă o astfel de confidență? Pentru că este un oponent înverșunat al lui Netanyahu, nu e un răspuns complet (sunt cunoscute pozițiile lor diametral opuse, mai cu seamă în legătură cu așezările evreiești din teritorii). Cred că Martin Indyk a vrut, pur și simplu, să-i contureze lui Bibi un portret cât mai veridic.

Chiar dacă nu acelea au fost cuvintele lui Netanyahu, atmosfera de dinaintea asasinării lui Rabin, mișcările politice de atunci le confirmă în spiritul lor.

Iar o confirmare zdrobitoare vine din partea văduvei lui Yitzhak Rabin. În cartea de memorii („Viața noastră, posteritatea lui”), publicată în 1997, Leah Rabin (1928-2000), care i-a fost alături 40 de ani, îl face vinovat moral pe Netanyahu de asasinarea soțului său. Manifestațiile furibunde împotriva păcii cu palestinienii, în care participanții strigau „Rabin – trădător”, purtându-i portretul în uniformă SS și cerându-i demisia, sau descinderile în grup la locuința primului ministru, după semnarea Acrodului Oslo II, în septembrie 1995, când pichetele de demonstranți îi strigau Leei: „După alegeri, tu și soțul tău veți fi spânzurați de picioare, în piața publică, ca Mussolini și amanta lui!”. În octombrie, „Benjamin Netanyahu își ținea discursurile pe terasa de la Zion Square, în vreme ce, alături, un poster cu Yitzhak în uniformă nazistă era fluturat în fața camerelor de luat vederi”.

În mai 1996, Netanyahu a cîștigat la mustață alegerile. Astăzi se află pentru a patra oară în fotoliul de prim ministru, decis să nu cedeze nimic în fața palestinienilor. Figura luminoasă a lui Yitzhak Rabin din ultimii săi ani, de simbol al păcii, îl urmărește ca nicicând altădată.

Fiecare dintre ei își are locul său într-o istorie din care Bibi nu pare să fi înțeles mare lucru.