Cine este puric când vorbește Dan Puric. Cronică în trei acte a unui „one man show” și un mic tratat de antimanipulare

Pe scenă, un om, numit și autointitulat Puric, timp de 90 de minute, vorbește în picioare, într-un microfon, cu spatele la o masă și un fotoliu, având doi străjeri: două bannere „Reclădim România”.

În sală, peste 500 de spectatori, din când în când, în hohote și aplaudând. Tineri, familii, public peste 20 de ani. Venituri medii (judecând după îmbrăcăminte și plata unui bilet de 60 lei). 

„Șuturi la poartă”: discurs despre femeie 40%, discurs naționalist 60%.

Ce spune mimul Puric când vorbește?

Iată Puricul de conferință, din vorbe și gânduri, pe 2 martie 2016:

INEDIT Fenomenul de la Marea Neagră care a generat isterie în rândul turiștilor și localnicilor. Ce a apărut pe plaja din stațiunea Mamaia

20:51

REACȚIE Secretarul general al PNL, Robert Sighiartău, acuză un atac la adresa partidului, după decizia de suspendare a deciziilor din cadrul Congresului

20:37

1. Puric citează taximetriști („domnu”Puric, nimeni nu mai iubește azi, toți fac sex”)

2.  Puric vede lumea din jurul lui (putem cita povestea din Conferință privind femeia cu trăsături nobile de la Piața Rosetti, o femeie cum n-ai mai văzut. Îți taie respirația, cu mănușile ei fine în mâini, vara, coborând din autobuz”)

3. Puric judecă dur televiziunile și internetul ca forme de „sterilizare și castrare a poporului, imbecilizare, cum să spun, separare a societății.”

4. Puric este politicos. „Așa m-a învățat tata acasă”- invocă o educație pe care puțini o mai au (ajuti femeile să coboare din mașină, vorbesti respectuos în societate, etc).

5. Puric este acolo unde trebuie: tot într-o stație de autobuz, ajută la resuscitarea unui om căzut pe stradă, pînă la venirea lui 112.

6.  Puric, ironic, invocă interesele personale.  („M-au chemat aici să vorbesc niște tineri frumoși care vor să Reclădească România. Cum poate un Puric să ajute la reclădirea unei Românii sterilizate?” / „Am fost acuzat că m-am îmbogățit din cărțile mele. În hol, sunt cărțile, duceți-vă și îmbogățiți-mă!”)

7. Puric desparte Româniile (diferențele sunt mereu marcate în discurs: avem excelența: „a fost un contact de cea mai înaltă calitate”, „tatăl meu politicos” și, restul, „o Românie a mitocăniei, care nu este a mea”)

8. Puric a fost în preajma unor actori celebri și-i citează cu intrigile de culise, cu vorbele lor de duh. Dem Rădulescu, George Calboreanu, Radu Beligan, etc.

9. Puric își plimbă câinele în parc și cugetă, stă singur în casa lui și citește, are apetență pentru glume deocheate, în limita decenței. Cel puțin astfel rezultă din spusele sale cu repetiție. Despre Dulci, câinele, „omul frumos”, „românul superb”, „femeia care-ți taie respirația” și căreia i te poți uita în sutien/la fundul ei. 

10. În sfârșit, Puric este marele prieten al lui Platon, Cicero, Eminescu, poeți indieni, serii de cugetători ai Bisericii ortodoxe, pe care-i citează. Toți sunt „mari”, „gândiri superbe”, „minți cum astăzi nu se nasc”.

Puriceala. Cu ce m-am molipsit?

Dan Puric spune, pune verdicte, ironizează, citează, conferențiază. Care-i sensul? Știți cum este, te duci acasă și te întrebi cu ce am rămas?

1. Sunt un om ales. L-am ascultat pe Dan Puric. Noi, eu și Puric suntem elită autentică.

2.  Autentică, adică 100% românească. Nu unguri, UE, americani, da, cei care ne înhață țara.

3. Țara este unică. Așa îmi spune Dan, așa cred și eu, un puric față de lumea asta mare. Țara este ținta golanilor care ne conduc sau a dușmanilor de la granițe. Ca ea nu este niciuna pe pământ.

4. Pământul a cunoscut mulți gânditori, unii cu anecdote, alții cu filosofie la bază. Sunt cu noi, îi invocăm astăzi, este tradiția noastră. Suntem aleși.

5. Suntem aleși. Ne laudă Dan Puric. Politețe, ironie, glumă, oameni de bună calitate ai antichității. De acord, ni se dă hrană spirituală, firimituri ale unei gândiri naționaliste.

Puricul te îmbată frumos  

Nu te alegi cu mare lucru de la conferința lui Puric. Aceste lucruri le știai și tu. Practic, de la „sunt omul ales” la „suntem aleși” nu este decât jocul fascinației, un joc în care gândirea critică a publicului este suspendată.

La întrebarea: Unde mi-e capul? Răspunsul este: mi l-a furat Puric.

Publicul lui Dan Puric nu-și dă seama că se spun, în Palatul Copiilor, lucruri teribile, catastrofice, de fapt. Se fură țara, oculta te imbecilizează. Fără gândire critică, nu avem tot o imbecilizare?  Dar marca Dan Puric. Se numește fascinație, însă. Rătăcește mințile în numele unui paradis care nu există și nici nu va exista. El îi este Apostolul.

TOP 4 antimanipulare:

1. Publicul Palatulului Copiilor nu este unul lipsit de școală. Dar, cum este și firesc, românii lui Puric judecă atât: învățătura? Nu ne folosește la nimic. Alții sunt la Putere sau în presă, alții fură, nu? Aceștia, conform puricismului, au ajuns acolo prin joc de interese, conspirații. Pe scurt, nu pe merit. Asta-i prejudecată, iar Puric nu face altceva decât s-o întărească.

Care-i soluția ca să nu te ia valul Puric? De ce să nu fii inteligent, cum Puric însuși ți-o cere? Și să conștientizezi propriile tale nemulțumiri. Dacă ți-ai ști cu adevărat nemulțumirile, l-ai primi deschis pe Puric în inimă și minte, dar nu repetându-i prefabricatele confortabile, ci obligându-l chiar pe Puric să iasă din cercul vicios al banalităților rostite de atâția naționaliști vestiți (de la interbelicii de dreapta extremă la cei din grupul Vadim Tudor sau dacopații). Nu-i așa, ți-ar fi de folos învățătura adormită. 

2. Ce-ar fi să-l cauți pe Puric de citate, dacă tot ai învățat carte. De aceea, ai învățat carte ca să nu te ia valul. Așa ai vedea că Puric citează „după ureche”, aproximativ. După ce ți-a întărit prejudecățile, Puric face al doilea pas. A zis Platon, a zis marele călugăr X, a băgat citate din mai știu eu ce mare filosof, poet? De fapt, jocul lui este unul pervers. Când le rostește numele unora, de fapt, dă semn puricilor din sală să-și amintească că Dan Puric e Apostolul. Citiți orice carte de retorică și veți vedea asta. Vorbim de un discurs narcisic. Cum zice românul, „bate șaua ca să priceapă iapa”.

3. Dacă știm cine suntem noi ca oameni, dacă ne-amintim la ce ne folosește învățătura, Puric ar redeveni dansator, mim. Ne-am dez-păduchea ideologic, ne-am dez-vrăji, iar pe Guru Puric, l-am așeza la locul lui.

4. Finalul este al unui dușman: internetul. Da, să ne fie model Puric, dar trăim cu un internet în casă. El ne leagă de toți puricii lumii, nu-i păcat? Lăsați-i și pe alții să vă vorbească, fascineze, întărească prejudecățile. Puric așa poate fi mare, dacă este comparat. Altă vorbă românească, „dacă chiar te mănâncă, te scarpini”. Scarpină-te! Din 15 martie începe TED, la Cluj.

Un material realizat de EUGEN ISTODOR, jurnalist