Au fugit soclurile de (sub) noi

Cel mai bine se vede neputința, lipsa de voință a unui popor care s-a ridicat doar atunci când a fost să reacționeze, nu să construiască.

Nu am construit nimic decât atunci când am fost provocați, când am fost ruine. Noi nu am fost învățați să reparăm, am fost învățați să risipim, să ne risipim.

Am fost un popor de statui, am devenit un morman de nisip din ele. Sau poate nu am fost și am fost păcăliți la școală. Sau poate am fost mai mult decât am fost învățați la orele de istorie. Important este că istoria va povesti copiilor și nepoților noștri despre perioada cu care suntem contemporani ca o lecție de care se vor îngrozi, de care vor râde. Mai știți când la istorie nu ne venea să credem cât de încuiați, limitați, răi, înfiorători, calici, lipsiți de viziune, de dragoste de oameni sau de țară, au fost unii despre care eram obligați să învățăm și nu înțelegeam de ce?

Ăștia suntem noi acum, o pagină dintr-o carte de istorie în care se va vorbi despre perioada anilor 2000 ca fiind perioada în care românii au abandonat lupta împotriva partidelor care au furat toată țara și au băgat-o în buzunarul lor. Ca generația care s-a lăsat diluată și aruncată în flăcări de niște escroci cu doctrine în loc de principii.

ACTUALITATE Ciprian Șerban, încântat de prezența TAROM la Târgul de Turism: „Confirmă evoluția companiei către o abordare matură a spiritului antreprenorial”

12:17

INEDIT Verdictul unui american din Florida la prima întâlnire cu șoriciul: „Nu e rău. Cred că asta ar merge cu câteva beri, vreo şapte, sau 10”

12:10

Așa mici am devenit, dar ne dăm așa mari. Ca oameni, ca români. Ne-am dat orașele pe mâna hoților, ne-am dat străzile pe mâna borfașilor, a ciubucarilor, a celor care fură pentru că îi lăsăm, nu pentru că au nevoie. Nu sunt hoții care nu au ce mânca, sunt bandiții care se hrănesc cu paguba noastră.

Suntem poporul cu memoria cea mai scurtă, ego-ul cel mai mare, mintea cea mai scilipitoare, dar și cea mai leneșă în același timp și sufletul unui copil răsfățat.

Suntem contemporani cu Liviu Dragnea, Victor Ponta, Gabriela Firea ca om politic, Ion Iliescu, Traian Băsescu, Nicușor Dan, Dan Șova, Vasile Blaga, Alina Gorghiu, Cătălin Predoiu, Ludovic Orban, Eugen Nicolicea, Piedone, Elena Udrea, UDMR-ul care a fost sugativa tacită a ultimilor douăzeci și ceva de ani și chiar Klaus Iohannis, care își amână mereu intrarea în istoria frumoasă a României și le ține de urât celor de mai sus.

Peste mulți ani cu asta ne vom mândri, cu lista unor bandiți care se joacă de-a partidele și a politicii pe care o duc. Sunt toți o apă și-un pământ, un noroi, un singur partid, cel al hoților.

Ce este mai rău de atât este că sunt dovediți, judecați, condamnați și lor nu le mai este teamă de nimic.

Mai avem câteva luni să îi scoatem pe ușa din spate din cărțile de istorie și să intrăm noi, generația de români care a schimbat toată clasa politică. Să desființăm PSD-ul, să dezintegrăm PNL-ul(pare că și ei vor asta), să descurajăm PMP-ul.

Știu, par cuvinte mari, dar sunt infinit mai mici decât toate promisiunile lor adunate la un loc.

Scârba față de ei cu care ne lăudam acum este cea mai periculoasă, ăentru că este scurtătura spre indiferență.

Nu trebuie să ne fie scârbă, teamă sau groază de ei.

Ci de noi înșine că am putea să trecem toate astea cu vederea, mintea și sufletul.

Daca vrei sa-i urmaresti activitatea lui Cornel Ilie, poti da ‘follow” la pagina https://www.facebook.com/cornel.ilie.54.