Ori suntem alegători, ori nu mai suntem

Asta, ca să înțelegem cauza, situația în fond neavând nicio legătură, directă, cu personajul Gabriel-Oprea-acuzat-de-ucidere-din-culpă. Aici vorbim, pur și simplu, de frondă, de gașcă, de clan.

Iar acum, aș vrea să inserez câteva remarci:

generalisimul Oprea a suferit așa de tare pe parcursul „coșmarului” pe care îl trăiește, de câteva luni – după cum chiar el s-a exprimat -, încât a luat proporții trupești, considerabile;

în declarațiile sale, Gabriel Oprea lasă să se înțeleagă că se luptă, cumplit, pentru a-și dovedi nevinovăția – întrebarea jurnaliștilor: „De ce le-ați cerut colegilor din Senat să vă salveze la vot?!”; răspuns: „Pentru că sunt, cu adevărat, nevinovat!”;

FLASH NEWS Oana Țoiu anunță declasificarea alegerilor din 1990: „Declasificăm peste 5.000 de dosare diplomatice din primii ani de tranziție din arhivele MAE”

23:15

INEDIT Ciprian Ciucu „s-a jucat” cu AI la Primărie. Ce a descoperit edilul

23:14

dacă vă întrebați care este culmea demnității și onorabilității unuia dintre generalii Armatei Române, atunci când abia așteaptă să compară în fața judecătorului pentru a-și dovedi nevinovăția, aflați că este propriul său vot împotriva ridicării propriei imunități.

Când l-am văzut pe Gabriel Oprea, în Senat, cum votează cu o mină absolut neutră și indiferentă, ca un rupt în două, ca un evadat din propria personalitate, ca o sosie a sa, după ce și-a aranjat osânza pe sub haină, m-am cutremurat.

Abia atunci am avut dimensiunea exactă a ce înseamnă, în țara asta, prețul unei vieți. Viața unui copil a cărui memorie a fost pusă la zid de 73 de aleși ai neamului, trimiși acolo ca să ne reprezinte pe noi, și nu pentru a se acoperi de rușine unii pe ceilalți.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU

Ceea ce, însă, n-a înțeles acest pluton de execuție a actului de justiție este că, deși pare situat mai presus de lege și de oameni – dat fiind poziționarea clădirii Parlamentului pe dealul Arsenalului -, el este situat sub nivelul populației pe care nu o mai reprezintă.

Nu a înțeles că lumea s-a „contractat” atât de mult încât încape, în întregime, într-un „singur” online. Că soarta lor este – vorba unei reclame – la un click distanță.

Că, astăzi, nu mai este niciun fel de filozofie să scoți mii de oameni în stradă – așa cum au anunțat, deja, că vor fi mâine, în fața Senatului – doar cu un gest greșit sau cu o vorbă deplasată, darămite cu un atac, pe față, la democrație.

Oameni care vor fi acolo ca să îți ceară socoteală, ție, ales pe care te-au trimis în Parlament ca reprezentant al lor, și nu ca stăpân, care să-i sfidezi.

Bref: aleșii sunt aleși, ca să ne reprezinte, nu ca să-i facem stăpânii noștri de sclavi. Activitatea aleșilor poate fi urmărită, apreciată, criticată, iar ei, aleșii, pot fi trași la răspundere, oricând, și nu numai o dată la patru ani.

Și, apropo de asta – n-ați vrea să votăm, măcar o dată, ca lumea, pentru patru ani, ca să nu mai ieșim în stradă, în fiecare toamnă?!