Ori suntem alegători, ori nu mai suntem

Asta, ca să înțelegem cauza, situația în fond neavând nicio legătură, directă, cu personajul Gabriel-Oprea-acuzat-de-ucidere-din-culpă. Aici vorbim, pur și simplu, de frondă, de gașcă, de clan.

Iar acum, aș vrea să inserez câteva remarci:

generalisimul Oprea a suferit așa de tare pe parcursul „coșmarului” pe care îl trăiește, de câteva luni – după cum chiar el s-a exprimat -, încât a luat proporții trupești, considerabile;

în declarațiile sale, Gabriel Oprea lasă să se înțeleagă că se luptă, cumplit, pentru a-și dovedi nevinovăția – întrebarea jurnaliștilor: „De ce le-ați cerut colegilor din Senat să vă salveze la vot?!”; răspuns: „Pentru că sunt, cu adevărat, nevinovat!”;

dacă vă întrebați care este culmea demnității și onorabilității unuia dintre generalii Armatei Române, atunci când abia așteaptă să compară în fața judecătorului pentru a-și dovedi nevinovăția, aflați că este propriul său vot împotriva ridicării propriei imunități.

TURISM Cabanierii de pe Valea Prahovei, afectați de lipsa turiștilor chiar în perioada sărbătorilor de iarnă. Gestul disperat al unui antreprenor din Predeal

23:58

EXTERNE Sârbii nu prea mai vor să adere la Uniunea Europeană, după ce în urmă cu 15 ani sprijinul era de 70%. Ce arată rezultatele celui mai recent sondaj

23:15

Când l-am văzut pe Gabriel Oprea, în Senat, cum votează cu o mină absolut neutră și indiferentă, ca un rupt în două, ca un evadat din propria personalitate, ca o sosie a sa, după ce și-a aranjat osânza pe sub haină, m-am cutremurat.

Abia atunci am avut dimensiunea exactă a ce înseamnă, în țara asta, prețul unei vieți. Viața unui copil a cărui memorie a fost pusă la zid de 73 de aleși ai neamului, trimiși acolo ca să ne reprezinte pe noi, și nu pentru a se acoperi de rușine unii pe ceilalți.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU

Ceea ce, însă, n-a înțeles acest pluton de execuție a actului de justiție este că, deși pare situat mai presus de lege și de oameni – dat fiind poziționarea clădirii Parlamentului pe dealul Arsenalului -, el este situat sub nivelul populației pe care nu o mai reprezintă.

Nu a înțeles că lumea s-a „contractat” atât de mult încât încape, în întregime, într-un „singur” online. Că soarta lor este – vorba unei reclame – la un click distanță.

Că, astăzi, nu mai este niciun fel de filozofie să scoți mii de oameni în stradă – așa cum au anunțat, deja, că vor fi mâine, în fața Senatului – doar cu un gest greșit sau cu o vorbă deplasată, darămite cu un atac, pe față, la democrație.

Oameni care vor fi acolo ca să îți ceară socoteală, ție, ales pe care te-au trimis în Parlament ca reprezentant al lor, și nu ca stăpân, care să-i sfidezi.

Bref: aleșii sunt aleși, ca să ne reprezinte, nu ca să-i facem stăpânii noștri de sclavi. Activitatea aleșilor poate fi urmărită, apreciată, criticată, iar ei, aleșii, pot fi trași la răspundere, oricând, și nu numai o dată la patru ani.

Și, apropo de asta – n-ați vrea să votăm, măcar o dată, ca lumea, pentru patru ani, ca să nu mai ieșim în stradă, în fiecare toamnă?!