Kissinger: Trump nu e un apologet al lui Putin

Ei bine, Henry Kissinger a vorbit cu Jeffrey Goldberg. Redactorul șef de la The Atlantic mărturisește că a discutat în ultima vreme, pe îndelete, cu Kissinger, iar după anunțarea rezultatului alegerilor i-a telefonat. Iată câteva replici din această conversație, pe care Goldberg a și publicat-o.

” – Sunteți surprins?
– Am crezut că va câștiga Hillary.
– Ce înseamnă asta pentru rolul Americii în lume?
– Ei bine, ar putea să ne faciliteze să stabilim o coerență între politica noastră externă și situația noastră internă. Există, evident, o diferență între modul în care percepe publicul rolul politicii externe a Statelor Unite și modul în care îl percepe elita. Cred că noul președinte are oportunitatea de a concilia cele două poziții. Are o oportunitate, dar depinde de el s-o folosească.
– Vă simțiți mai împăcat în legătură cu competența, cu seriozitatea lui Trump?
– Ar trebui să încetăm să dezbatem pe această temă. E președinte ales. Trebuie să-i oferim șansa să-și dezvolte filosofia.
– O să-l ajutați?
– Nu voi ajunge la el, dar asta a fost abordarea mea față de fiecare președinte, după ce am plecat din funcție. Dacă-mi va cere să mă duc să-l văd, o să mă duc.
– Care e cea mai mare îngrijorare a dumneavoastră privind stabilitatea globală, după aceste alegeri?
– Că statele lumii vor avea o reacție de șoc. Aș dori să păstreze deschisă posibilitatea că ar putea apărea noi dialoguri. Dacă Trump a declarat poporului american „Aceasta este filosofia mea de politică externă” și unele dintre politicile sale nu sunt identice cu politicile noastre anterioare, însă le împărtășesc obiectivele fundamentale, atunci continuitatea este posibilă.
– Cum va reacționa China?
– Sunt cât se poate de încrezător că reacția Chinei va fi de a-și studia opțiunile. Bănuiesc că va fi și reacția Rusiei.
– Credeți că Trump e un apologet al lui Putin?
– Nu. Cred că a alunecat într-o anume retorică, pentru că Putin a spus, tactic, câteva vorbe bune despre el și a simțit că trebuie să răspundă.
– Nu credeți că relația lor e deja sudată în vreun fel?
– Nu.
– Deci nu există nici o șansă pe termen scurt ca Rusia să profite de această situație?
– E mai probabil că Putin va aștepta să vadă cum evoluează lucrurile. Rusia și Statele Unite interacționează în zone în care niciuna nu controlează toate elementele, cum ar fi Ucraina și Siria. E posibil ca unii dintre cei implicați în aceste conflicte să se simtă mai liberi în a realiza anumite acțiuni. Putin va așteptasă-și cântărească opțiunile.
(…)
– Cum va riposta Iranul?
– Iranul probabil va concluziona – corect – că acordul nuclear e mai fragil acum decât era, dar va demonstra o mare fermitate, chiar în fața presiunii, timp în care îl va studia pe Trump. Nimeni nu știe prea multe despre politica lui externă, deci toți vor intra într-o perioadă de cercetare. De fapt, „o frenezie a cercetării” e mai corect.

Dacă ar fi să urmez tipologia lui Isaiah Berlin (de la Arhiloh citire: vulpea știe o mulțime de lucruri, însă ariciul știe unul singur și fundamental), trebuie să recunosc că m-am înșelat. Kissinger nu mai e o vulpe. A devenit arici.