Academia ne apelează cu taxă inversă

Distinșii academicieni se declară „îngrijorați de evoluțiile interne și internaționale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuă și alarmantă încercare de erodare a identității, suveranității și unității naționale a României, cu multe acțiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate corectitudini politice„, dar și cu multe acțiuni îndreptate direct împotriva Statului și Poporului Român: (rescrierea tendențioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naționale, subminarea valorilor și instituțiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoștenirea generațiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului și subsolului, prin defrișări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităților economice, prin degradarea învățământului și a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului și societății, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupția, lipsa de eficiență, apariția unor tensiuni sociale)…

Sigur, multe dintre observațiile domniilor lor sunt exacte, reflectând realități lesne de identificat, dar acestea se întâmplă, atât la intern, cât și la extern, de zeci de ani, unele, chiar aici, sub nasurile noastre.

FLASH NEWS În urma demersurilor diplomatice ale României, peste un milion de oi trec graniţa, în Algeria

17:49

EXCLUSIV 500 euro oul pascal în orașul lui Dominic Fritz. Bușcu: “Un partid se vindecă de tupeu abia după ce trece prin arestări“

17:42

Noi, toți, ne răcim gurile, de pomană, prin media românească de ani și ani de zile pe temele enumerate.

Poate că, dacă vocile noastre n-au contat, pe cât am fi vrut și ar fi fost necesar, vocile domnilor academicieni ar fi făcut să răsune văile și munții, oprind jaful, stopând „defrișările masive”, înainte ca fenomenul să aibă loc; vânzarea României la hectar, înainte să demareze hăcuirea, conform unei legi, cel puțin, tembele; poate că, intervenind la timp, n-ar mai fi putut prolifera corupția, falimentarea economiei, degradarea învățământului și a sistemului sanitar, deprofesionalizarea; n-ar mai fi apărut tensiuni sociale; și, evident, n-ar mai fi avut loc o „rescriere tendențioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei”, și nici „denigrarea simbolurilor naționale, subminarea valorilor și instituțiilor fundamentale”.

Poate că, dacă domnii academicieni ar fi fost, așa cum afirmă, „preocupați în mod deosebit de încercările recurente de „regionalizare” a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituției României și tendințelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calității vieții în aceste zone…”, și s-ar fi exprimat „ferm și cu tărie” (așa cum susțin că o fac astăzi), dar mai ales repetat, de câte ori a fost cazul, „împotriva tuturor acestor acțiuni”, și „în favoarea identității, suveranității și unității naționale”, lucrurile ar fi stat altfel, iar conștiința națională a românilor tineri ar fi fost mult superioară celei actuale.

Altfel, apărând tocmai azi, într-un context social inflamat, în care sute de mii de români protestează, în stradă, împotriva corupției politice, sau nu, cu solicitarea expresă, adresată „instituțiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile”, de a veghea și de a acțiunea „pentru a preveni, pentru a contracara și, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile și agresiunile la adresa identității, suveranității și unității naționale a României și a stabilității statului de drept”, coroborat cu chemarea adresată întregului popor român, tuturor „locuitorilor acestui pământ”, alături de domniile lor, în acest demers, dar, mai ales, și în particular „intelectualilor, invitându-i să fie exemplu de înțelepciune și de patriotism„, precum și oamenilor politici, pe care îi invită să conlucreze cu responsabilitate și patriotism pentru binele României”, domnii academicieni par, mai degrabă, preocupați de cum se luptă nația și o parte a politicienilor cu fenomenul corupției, decât să lupte ei înșiși cu acest flagel, pe care l-au lăsat, bine-mersi, să existe, pentru a se indigna abia la un sfert de veac de la nașterea ei „democratică”.

P.S. Apropo. Nu există doi-trei academicieni de serviciu, care să facă un apel scurt la decență și care, eventual, să ceară, ferm și cu tărie, PSD, să renunțe la provocarea societății civile prin numirea Anei Birchall interimar la Ministerul Justiției?!