Cine îl va da jos pe Dragnea

Numărul adversarilor, oricum, nu contează; doar greutatea, grupul, valoarea politică a acestuia, în meandrele concretului pesedist.

Ia spune: Geoană și „Grupul de la Cluj” vs Iliescu!

Sau: Ponta, Sârbu, Vanghelie vs Geoană!

Altceva! Alte jocuri, alte forțe, alte structuri. Nu epigonii tinerei, de astăzi, când toți rinocerii s-au retras. Când se joacă partida la suprafață, ca un război cu bărcuțe într-un lighean de silicon. Nu mai există masă, forță, berbece cu care să spargi fronturi.

Nici nu știu dacă pe Dragnea e necesar să-l mai apere careva! Apăi, cine? Organizația de femei?! Codrin Ștefănescu și secretarele sexy? Bădălău și Stănescu?

ANCHETĂ Posibil caz de malpraxis la Maternitatea Polizu. Un medic este acuzat de moartea unui bebeluș prematur la două luni după naștere

13:46

NEWS ALERT Comisia pentru constituționalitate din Senat confirmă un conflict juridic constituțional în cazul OUG 38. Senatul va sesiza CCR

13:40

Pe Dragnea, la o adică, l-au apărat minoritățile. De ce?! Pentru că Sevil Shhaideh e omul președintelui. Pentru că toți acei care n-au înțeles rolul numirii lui Shhaideh, la vremea ei, îl pot înțelege astăzi.

În PSD s-a schimbat paradigma: grupurile strategice, „cauzele”, șefiile și ierarhiile roșii, au apus. Forța, „structurile”, conducerea partidului înseamnă bani, „acțiunile” la purtător, cum s-ar zice. Controlezi banul, controlezi partidul.

Dincolo de doi-trei idealiști scăpătați, restul partidului n-are nici un fel de apăsare vizavi de electorat, de „promisiunile de îndeplinit față de acesta”, de respectarea programului… Haida de! Nevoia necesară a tuturor fidelilor e fideaua; mă rog, mălaiul!

Unicul element/moment, când Dragnea putea fi înlocuit, a trecut: moțiunea! Acel episod a arătat cât de slab, în toate direcțiile, e partidul. Slab și în a rămâne neclintit; slab și în a se schimba, în a se reforma, în a deveni altceva.

Ce forță poate avea un partid și ce dorință de schimbare, sau de „neschimbare”, dacă în cel mai critic moment al său este „stabilizat” de o „forță” politică eterogenă, de conjunctură: de grupul minorităților din Parlament?!

Astăzi, Liviu Dragnea nu are nevoie, în partid, de o gardă pretoriană. Nici n-ar fi posibil: baronii s-au dus pe apa Sâmbetei sau a „Techirghiolului”, a Dunării sau a Styx-ului, pur și simplu.

Marian Oprișan a rămas singur, ca un fel de mumie vivantă a ceea ce a însemnat, cândva, această forță motrice, de nestăvilit, dispusă în teritoriu; organizatorii – cu excepția lui Dragnea, însuși – au fost și ei lăsați la vatră, odată cu apusul ultimilor mohicani, pre numele lor, Cozmâncă & Hrebenciuc.

Apoi, nici intelighenția, grupul de la Cluj, n-a mai însemnat mare brânză în capetele umflate de mucegaiurile brânzeturilor de la centru. Dâncu, Rus, Sârbu, Maior, au vorbit tot mai puțin până când s-au dat pe mute, de la sine.

Pe Liviu Dragnea îl sprijină, la nevoie, CEx-ul, CCR și Sevil Shhaideh.

Aceste instituții nu vor fi schimbate, iar nici ele nu-l vor schimba pe el, vreodată

Și, totuși?!

Totuși, singurul care îi va putea lua locul, posibil în viitorul sezon de toamnă-iarnă, când situația va redeveni explozivă, este Mihai Tudose, care se va „baricada în guvern” până când următoarea moțiune de cenzură a PSD, „depusă împotriva propriului guvern”, va pica – deoarece grupul minorităților se va afla, atunci, la Tokyo, în grevă japoneză.