„Să facă ce vrea, dar SĂ NU ÎNFIEZE!” Vine referendumul în satul Odăile, Prahova

La birtul de la o răspântie de drumuri din satul Odăile, județul Prahova, la orele prânzului, mai mulți bărbați discută aprins despre referendum. Un lucru e clar: se duc la vot. Iar de aici:

„De partea cui ești tu?”

„Fără ei, dar nu mă duc (la referendum n.r.)”

„Tu vrei numai cu femei?”

„Mă duc la nuntă, n-am timp”

„Păi, aia e. Să facă fiecare… Sunt fete din alea cărora nu le plac bărbații: Ăla e mustăcios, ăluia îi miroase gura. Aia e dichisită, e pensată, e aranjată.”

FLASH NEWS Alertă pe litoralul bulgăresc al Mării Negre: Două incidente cu drone au fost raportate în stațiuni învecinate. Ce se știe până acum

11:20

VIDEO Florin Manole vorbește despre colegii din Parlament. Cu cine ar ieși la o bere și cine este „o mare dezamăgire” pentru fostul ministru

11:12

„Eu mă duc, dar nu semnez cu ăștia care… bărbat cu bărbat. Să facă fiecare ce vrea, după capul lui. Eu sunt familist, am femeie, am șase copii. Mulțumesc lui Dumnezeu, sănătoși. Dacă pe ăla așa îl duce capul sau are sau n-are problema lui la cap, ce treaba ai tu cu el?”

Discuția se lungește deja de o oră. În general, lumea nu prea e interesată de ce face fiecare între patru pereți. Dar când vine vorba despre înfierea și creșterea unui copil, lucrurile se schimbă.

„Eu votez să facă fiecare ce vrea. Ai înțeles? Un singur lucru n-aș fi de acord. Ești bărbat cu bărbat, cum să-și aprob eu ție sau să fiu de acord să înfiezi tu, bărbat cu bărbat, o fată sau un băiat. Ăla nu are ce învăța într-o familie din asta. Ăla zice, ăsta are mamă și tată. Eu am doi tați sau două mame, cum vine?! Aici nu sunt de acord, dar pe partea cealaltă, e alegerea fiecăruia să facă ce vrea.”

„Să facă ce vrea, dar să nu înfieze.”

Analiză se face în satul Odăile și în fața porții. Două femei dezbat de zor ceea ce urmează să se întâmple sâmbătă și duminică. Și parcă n-ar fi fost necesar…

„Cheltuieli care nu nu aveau rostul acum.. Așa zice și fata mea, zice „Mami, cred că astea sunt niște cheltuieli inutile”, în loc să facă școlile, că eu știu ce înseamnă școli, de 34 de ani de când sunt, spital. Un spital de oncologie pentru copii nu se făcea, a făcut Catedrala Neamului, eu mai vorbesc cu preoții ăștia, că sunt prietenă cu ei.”

În alte cazuri se merge pe „văd eu acolo ce votez”.

„- Știți ce se votează? Pentru ce sunteți chemați la vot?

– Nu știu.

– Dar vă duceți?

– Da, nu mi-a rămas niciodată, niciodată nu am trecut că nu mă duc.

– Și acum vă duceți fără să știți ce votați?

– Păi știu eu, întreb și eu acolo ce să votez…

– Redefinirea familiei…

– Țin eu minte.

– Țineți minte?

– Da, mai întreb acolo, trebuie să fie cineva…

– Se redefinește familia, în sensul în care se va trece soț soție.

– Nu, maică, eu sunt văduvă”.

Alții știu exact ce se votează, că au aflat la biserică.

„- Mi s-a spus și în biserică, că ne-a dat pliante, suntem în temă. Eu nu știu, sunt creștin ortodoxă.

– Homosexuali…

– Homo și din de-ălelalte.

– Dar ce înseamna?

– Dar Dumnezeu știe, dar de unde știu eu? Păi da, măi, mamă. Am 76 de ani, dar eu nu am pomenit. Să știi…”

Și tot de preotul din sat se leagă și vorbărețul de la birt. Are o supărare mare. Nu-i place să îl caute popa să îi spună ce să facă.

„Am văzut, a venit preotul, chestie pe care nu o văd în regulă. Eu știu așa, că biserica e a treia putere, din ce am auzit… că e a treia putere în lume, biserica. Și multe pleacă de la Vatican, dar eu nu văd corect să vină preotul să îmi spună la poartă „Știi… Vii la referendum?”. „Da, părinte, vin, dar ce să votez?”, „Păi cum? Voi nu știți normal, în fața lui Dumnezeu?”, „Păi, eu știu ce e normal în fața lui Dumnezeu și ce nu e? Dacă aș ști, le-aș face pe alea normale.”

Și totuși, preotul nu se lasă: „Am îndemnat la biserică, nu pe stradă, pe toți oamenii să meargă la vot. E ocazie unică. Mulți dintre ei sunt și cei care au semnat petiția. Trebuie să-și susțină punctul de vedere, să meargă la vot și să voteze pentru familie, eu fiind familist. Eu cred că vor vota așa cum se cuvine, pentru familie, nu avem nimic cu ceilalți. Important e să meargă la vot, chiar dacă au alte păreri”, susține preotul Constantin Ionescu.

Și primarul din Puchenii Mari, Constantin Negoi este de acord, în principiu, cu acest referendum, dar știe că „nu se îndreaptă lucrurile așa”.

„Asigurăm secțiile de votare, tot ce trebuie, ca să fie perfect, dar nu mă implic. Nu se îndreaptă lucrurile așa, ca primăvara cu o floare. Sunt nemulțumit. Sunt de acord, în principiu, dar acest referendum nu trebuia făcut punctual doar pentru o problemă. Le spun alții, nu e nevoie de noi. Le spun preoții. Avem alte probleme la nivel național, de care nu se ocupă nimeni. Avem probleme serioase de rezolvat în țara asta”, crede Constantin Negoi.

Comuna Puchenii Mari este situată în partea de sud a județului Prahova, la o distanță de 14 kilometri de municipiul Ploiești. Sunt aproximativ 8.800 locuitori în comună, împărțiți în șapte sate.